• liderul grupului „alcool” din dosarul Banca Transilvania a acuzat conducerea băncii de la Cluj de falimentarea societăților sale • Beca a mai lăsat să se înțeleagă că activitatea sa de producție a lichiorurilor fine a deranjat mafia alcoolului din Ardeal
Una dintre cele mai interesante audieri în dosarul „Banca Transilvania” a avut loc în cursul zilei de ieri la Tribunalul Bacău. Timp de mai bine de șase ore, la bară s-a aflat unul dintre cei mai controversați oameni de afaceri care a fost arestat în dosar și care apoi a fost eliberat de judecătorii băcăuani. Benoni Beca, patronul firmei Amapolla, a susținut că, în cursul anului 2001, din dorința de a-și extinde afacerile, care mergeau destul de bine, a căutat să contracteze un împrumut mai mare la Banca Transilvania. Cum suma cerută de el era destul de mare, aproximativ 15 miliarde de lei, conducerea băncii centrale de la Cluj i-a respins cererea, pe motiv că nu prezintă destule garanții. El voia să înființeze o rețea de distribuție a băuturilor alcoolice și să-și construiască o fabrică de alcool. Beca și-a căutat finanțare în altă parte și a găsit-o la Banca Comercială Română (BCR), care s-a mulțumit cu garanțiile depuse și s-a arătat dispusă să-i crediteze investiția.
„Mai mult, BCR îmi oferea posibilitatea să iau credite pentru nevoi temporare pentru care să aduc drept garanție CEC-uri pe care urma să le încasez de la diverși beneficiari, mai precis de la societăți din grupul meu, cu care aveam un proiect de fuziune. Ei mi-au spus că nu-i interesează cine emite CEC-urile, atîta timp cît societatea emitentă este și ea clientul băncii, iar operațiunile s-ar putea urmări și efectua foarte ușor. Cînd Iosif Pop a realizat că își pierde clientul care îi aducea 4,4 la sută din venituri totale pe an, a venit la Bacău, însoțit de Iosif Tarcea, directorului Direcției Juridice a Băncii Transilvania din Cluj, și mi-a spus că îmi oferă aceleași condiții ca și BCR, numai să mă întorc la ei”, a arătat Beca în depoziția sa. Benoni Beca a mai spus că la ședința ad-hoc convocată de Pop pentru aprobarea creditului a asistat tot personalul sucursalei băcăuane. În acea ședință celebră, din noiembrie 2001, Iosif Pop a aflat, laolaltă cu toți salariații băncii, că Beca are datorii de 300.000 de dolari la cămătari. „Iosif Pop a venit cu propunerea să iau șase miliarde de lei credit pe investiții, iar nouă miliarde să le iau pentru acoperirea altor datorii. Alte datorii erau cele pe care le aveam la cămătari, iar eu, ca și ceilalți prezenți la ședință, am înțeles același lucru, că așa îmi voi putea achita datoriile la cămătari”, a mai spus Beca, care a înregistrat discuția pe un reportofon.
Discuțiile din Bacău s-au finalizat cu cererea expresă a fostului președinte al Băncii Transilvania de a-i fi trimisă toată documentația la Cluj, pentru aprobare. Din cele 15 miliarde de lei promise de Pop în Bacău, Beca a primit șase miliarde de lei pentru investiție, bani care au fost virați de băncă direct în conturile furnizorilor lui Beca, și încă un credit pentru nevoi temporare de 4,5 miliarde de lei, pentru aprovizionarea cu materie primă. Funcționarii de la Cluj și-au dat aprobarea pentru împrumut. „Totul decurgea bine, eram cu plățile la timp, și am făcut cerere pentru un credit de încă patru miliarde de lei. Am constatat că doamna Maria Crișan, șeful Serviciului de Credite al Băncii Transilvania Cluj, și încă o persoană de la Cluj, nu mi-au mai aprobat creditul. Eu am fost extrem de supărat, pentru că Iosif Pop știa că dacă nu-mi mai pot plăti furnizorii, sau una dintre societăți intră în incapacitate de plată, automat, în lanț, vor intra și celelate. Eu nu mi-am mai putut plăti furnizorii și am intrat în interdicție bancară. Chiar în ziua în care urma să fiu în interdicție bancară, l-am sunat Iosif Pop la Cluj, să-l întreb de ce nu-mi mai dă împrumutul, iar el mi-a spus că habar nu are de situația asta și că urmează să se informeze. M-a sunat mai tîrziu și mi-a spus: «Beca, nu am ce să-ți mai fac, asta este situația, vom vedea noi cum o vom rezolva», și nu s-a mai rezolvat nimic. Știu doar că doamna Crișan, cea care se ocupa de creditul meu, și-a dat demisia. Eu nu mi-am mai putut achita nici ratele de la bancă și nici nu mi-am mai putut continua investiția. Dacă banca ar fi valorificat atunci garanțiile depuse de mine, ar fi scos mai mult decît datoram eu și ar mai fost nevoită să-mi mai dea ceva bani din ce rezulta din vînzare”, a declarat Benoni Beca.
„Producția de lichioruri fine a deranjat mahării alcoolului din Ardeal”
În condițiile în care investiția privind fabrica de alcool a intrat în degringoladă, celelate afaceri ale lui Beca au început încet-încet să intre în colaps. Benoni Beca avea pe piață o vodcă marca „Wallace” și un lichior „Roseanne”, catalogate drept singurele produse de lux autohtone. „Eu nu aveam concurent pe piața internă a producătorilor, pentru că la ora aceea nu producea nimeni astfel de băuturi fine în România. Doar pe piața externă aveam concurență. Aveam contracte de desfacere a acestor produse cu SNP Petrom, Shell și cu toate societățile mari de desfacere. Produsele mele auveau desfacere mai lentă, dar profitul era mare. Unul dintre creditele luate de mine de la Banca Transilvania avea derept garanții facturile mele în valoare de nouă miliarde de lei, prin care dovedeam că am livrat marfă la SNP Petrom și urma să primesc banii. Înțelegerea era ca, din încasări, 70 la sută să meargă către bancă, pentru plata datoriilor, iar restul de 30 la sută să-mi revină mie, pentru a putea continua producția de lichioruri și vodcă. Numai că cei de la Banca Transilvania s-au apucat să someze SNP Petrom să-i trimită banii. În felul acesta, am rămas și fără unul dintre cei mai importanți și mai siguri parteneri ai mei. Ei asu trimis somații, iar cei de la SNP Petrom au aplicat una dintre clauze, care spunea că marfa cu rulaj lent să fie scoasă de la vînzare și înlocuită cu produse vandabile, și mi-au returnat toată marfa. Nu pot să înțeleg cum de nu și-au dat seama că în doar un an de zile și-ar fi putut recupera datoriile dacă lăsau să se deruleze contractul cu SNP Petrom”, a susținut Beca.
El a mai spus că producția lui de băuturi de lux a deranjat mahării alcoolului, în special pe cei din Ardeal. „Cred că tot ce mi s-a întîmplat are legătură și cu faptul că am atins interesele unor coloși în materie. Nu pot să-i nominalizez acum, pentru că cine știe ce se mai poate întîmpla, dar gîndiți-vă că după arestarea mea au apărut pe piață băuturi fine ca Goldessa sau Epriz”, a precizat liderul grupului „alcool”.
Șantaj pentru scaunul de președinte de bancă
Iosif Pop a mai avut încă o întîlnire cu Benoni Beca, la începutul anului 2002, cu puțin timp înainte de alegerile care urmau să aibă loc pentru președinția Băncii Transilvania la Cluj. Întrevederea cu Beca se impunea, cu atît mai mult cu cît Pop fusese cel care se interesase îndeaproape de afacerile băcăuanului, iar creditele fuseseră date cu acordul lui. „Pentru Iosif Pop conta în fața acționarilor în procent de 80 la sută dacă eu îmi plăteam ratele scadente și să fiu în grafic. Cea care, dimpotrivă, avea tot interesul ca eu să nu-mi plătesc datoriile către bancă era doamna Iliescu, vicepreședintă la acea vreme și care voia să-i ia locul lui Pop. M-am întîlnit cu Iosif Pop la Dumbrava și atunci m-a amenințat să fac rost de bani de oriunde și să-mi achit datoriile, pentru că altfel urma să pățesc la fel ca Dorinel Popa, din grupul „lemn”. Adică să facă o plîngere penală împotriva mea. Nu mi-a venit să cred. Adică eu am fost înșelat de bancă și adus în sapă de lemn pentru că nu s-au ținut de promisiunile făcute la ședința din noiembrie 2001 și tot eu să fiu cel acuzat. Și pînă la urmă așa a fost: din acuzator am devenit acuzat”, a mai spus Beca. Liderul grupului „alcool” a precizat că el nu este dator băncii cu nimic, pentru că prejudiciul ar fi putut fi recuperat de bancă, dacă aceasta și-ar fi dat interesul să valorifice garanțiile și să stingă creditele. „Acum îmi lămuresc multe lucruri, cînd văd ce se întîmplă în dosarul de faliment care se judecă în civil. Pentru firmele mele scoase la licitație s-au prezentat pînă acum numei oameni trimiși de conducerea băncii din Cluj de către Nicolaie Tarcea și încă o persoană, care au avut grijă să trimită numai oameni care mi-au oferit pentru toate activele mele cel mult 90.000 de dolari. În condițiile în care bunurile mele de patrimoniu au fost evaluate la cîteva zeci de miliarde de lei. Trimit oameni de-ai lor care să cumpere de zece ori mai ieftin decît valoarea reală. De aceea, acum îmi caut eu clienți”, a mai arătat Benoni Beca. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns