Bijuterii creștine

Eugen VERMAN

Acum, după ce i-am pășit pragul casei pentru a doua oară și am stat de vorbă mai îndelung și am privit, cu mai multă atenție bijuteriile acestea din bibliotecă și de peste tot din camera sa de lucru, cred că am înțeles de ce, pentru maestrul Eusebiu Platon, Biserica, în postura sa milenară de lăcaș de cult, e multiprezentă. Da, s-a născut chiar în vecinătatea unei vechi biserici – Precista, din Piatra Neamț – și, mai mult ca sigur, aceasta a fost printre primele sale luări de contact cu Lumea, cu clopotnița aceea înaltă, dominantă și vibrantă în zilele de sărbătoare și nu numai, cu intrarea aceea modestă, dar atît de primitoare, cu zidurile ei mîncate de vremuri și aproape transparente… De fapt, de prin zona aceea mă trag și eu, iar fosta Biserică „Precista” înseamnă, pentru mine, foarte mult, amintiri adînci și, chiar, dureroase… Aici, acasă la Eusebiu Platon, în camera aceasta onestă, cu fața spre parc, pr5in fereastra larg deschisă zărindu-se roata mare în care copiii se învîrt în jurul Cerului, în camera aceasta, zic, trăiesc, din nou, emoția de a mă afla într-un autentic sanctuar de cultură și civilizație bizantină și romană și, chiar, hindusă… Maestrul Eusebiu Platon e mai ferict ca mine că poate să mă transpună într-o lume pe care el a construit-o nu pentru el, ci pentru semenii săi. Lucrarea a început-o de mult, de aproape patru decenii. Vocația sa și-a făcut cunoscută existența simplu, firesc, fără sfaturi din afară. El avea Biserica în suflet, o moștenise chiar din locul venirii sale pe lume, și, uite, ușor, ușor, cu migală, cu o pricepere ancestrală, înăscută, și, mai ales, fără răgaz, cu pasiune șI tenacitate, a scos-o, în stilul său propriu, din suflet și i-a dat contur. Fie că e vorba de noua Catedrală „ânălțarea Domnului”, sau de Catedrala „Sfântul Nicolae”, sau de Biserica „Precista”, din Bacău, sau de Biserica „Neagră”, din Brașov, sau de Biserica „Trei Ierarhi”, din Iași, sau de Biserica „Sfîntul Petru”, din Roma – în total e vorba de vreo treizeci de lăcașe de cult -; fie că e vorba de de Taj Mahal, din India, sau de Turnul Chindiei, din Tîrgoviște…, miniaturile sale poartă, în ele, ceva divin șI, în acelașI timp, foarte omenesc și foarte apropiat spiritului. Le-am privit, din nou și din nou, și am „citit” în aceste mici , cum mai spuneam, bijuterii, lucrate, cu măiestrie, nu din lemn, nu din metal, ci din „bețe din plastic”, în culorile adevărate ale monumentelor înseși, am citit, deci, în aceste măiastre miniaturi, în sufletul unui om. La unele , cum e catedrala „ânălțarea Domnului”, din Bacău, a trudit teri luni de zile, dar a făcut acest lucru animat de bucuria de a dărui ceva de preț oamenilor. Băcăuanii știu că această mare construcție nu e terminată ; dacă vor, însă, să o vadă terminată, o pot vedea acasă la domnul Eusebiu Platon. âmi veți spune că, normal, ar fi mai bine s-o vadă – și să le vadă și pe celelate, multe la număr, cărora li se adaugă mănăstiri, case memoriale, cum sînt Casa „Vasile Alecsandri”, din Bacău, sau Casa „Calistrat Hogaș” , din Piatra Neamț, de pildă, foișoare, paviloane din parcuriu etc, etc – undeva, la un muzeu, sau într-o altă sală de expoziție din oraș. De fapt, acesta ar fi și visul artistului – căci, vă veți convinge, omul e un autentic artist. Din păcate, însă, lucrările sale sînt, încă, nesunoscute marelui public, fapt ce ar putea fi corectat, generos, de ajutorul Consiliului Județean sau al Primăriei…creștine

Eugen VERMAN

Acum, după ce i-am pășit pragul casei pentru a doua oară și am stat de vorbă

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!