Biserica de lemn din Berești Tazlău, loc de pelerinaj și meditație

E pitoresc și deloc plictisitor pelerinajul spre biserica de lemn din Berești Tazlău, unul din cunoscutele monumente de arhitectură moldovenească amplasate pe teritoriul județului Bacău. Pînă să ajungi la destinație, ai multe de văzut. Pădurile și apele molcome ale Tazlăului, potolit cu greu de soarele acestor ultime zile de iunie, dar și construcțiile echilibrate și simple din această zonă îți creează imaginea unor meleaguri pe care nu poți decît să le îndrăgești. Așa cum au făcut altădată nu doar boierii lui Ștefan cel Mare sau zeloșii boieri pașoptiști, ci și personalitățile culturii românești mai recente, între care George Enescu, care au străbătut în lung și-n lat aceste superbe zone, lăsîndu-se furați de farmecul naturii, oglindit în creații devenite nemuritoare.
între toate aceste minunății create din iubirea lui Dumnezeu și înțeleciunea oamenilor, nimic nu s-a potrivit mai frumos cu zona decît construcția unui lăcaș de cult din lemn, dedicat sfîntului făcător de minuni, nimeni altul decît Nicolae. Nu se mai știe astăzi cine a pus, în anul 1819, piatra de temelie a bisericii, care avea să înfrunte nu doar ororile războaielor, ci și greutățile veacurilor. Dar este lucru hotărît că respectivul ctitor, cu siguranță un boier trăitor prin acele locuri, a reușit un lucru cu care se mîndresc astăzi toți băcăuanii. înconjurată cu un zid gros de piatră de rîu, „adusă în 1976 de lîngă Slănic Moldova”, după cum avea să ne spună preotul Popa Dragoș, biserica de lemn își întîmpină cu sobrietate nu doar enoriașii, ci și potențialii vizitatori. Șapte brazi înalți pe partea stîngă și alți șase pe partea dreaptă a cărării ce urcă spre ușa sfîntului lăcaș te întîmpină maiestos imediat de cum ai pășit dincolo de poarta lăcașului de rugăciune. Iar dincolo de poartă, mormintele presurate jur-împrejurul bisericii par a te avertiza că toți oamenii sînt datornici unui destin ce are o singură finalitate terestră.
Turla ce străjuiește intrarea face notă discordantă cu restul monumentului de arhitectură. „Turnul clopotniță a fost adăugat bisericii în anul 1875 de Anton Moțet din Berești, considerat a fi un al doilea ctitor. De altfel, biserica a suferit cîteva renovări de-a lungul anilor, ultimele fiind cele din 1972-1974”, ne-a explicat preotul Dragoș. Interiorul, împodobit în stilul specific bisericilor moldovenești, este simplu. Fără a avea pictură interioară, pe pereții laterali ai naosului pot fi admirate cîteva icoane pictate pe lemn la începutul veacului al XIX-lea, într-o stare de conservare demnă de invidiat și pentru picturile bisericilor înălțate în ultimii ani. Pe partea dreaptă au fost imortalizate patru momente din viața Mîntuitorului, între care unul mai rar văzut în picturile sau icoanele religioase, și anume „Scoate Iisus Hristos afară din Biserica Sionului pre cei fără de lege”, după cum a notat pictorul anonim al timpului pe icoană. Pe partea stîngă sînt prezentate prinderea, judecarea, condamnarea și drumul străbătut de Mîntuitorul Hristos purtînd în spate crucea. în rest, imaginea pereților este îmbogățită cu cîteva icoane mai noi, aranjate în diferite locuri și dăruite, probabil, de credincioșii din sat. însă nimic nu egalează frumusețea catapetesemei pe care s-au păstat de o manieră ireproșabilă icoanele de lemn în stil neobizantin, pictate și dăruite bisericii de ctitorul său. Pe una dintre ele este însemnat și anul 1819. „Au fost mai multe, dar au fost duse la depozitul de obiecte bisericești de la mănăstirea Bogdana”, ne-a spus preotul Dragoș Popa.
în strana din stînga, privirea se intersectează cu un afiș mare, realizat în urmă cu o sută de ani de Arte Grafice Carol Gobl din București, pe care stau scrise trei nume: „Găburici Dumitru, Chelaru Iordache, Pavel Vasile, – morți pentru țară în resboiul de neatîrnare din 1877, Patria recunoscătoare”. Tot pe tablou se mai poate citi o mențiune făcută la vremea respectivă cu un stilou „puse în ramă de Constantin Tisescu”. Rămîi mut de uimire să vezi că pentru trei eroi originari din Berești Tazălu s-a comandat, la cel mai apreciat atelier de arte grafice din București, un afiș special menit să le păstreze memoria peste timp. „Cred că acest Constantin Tisescu, care a înrămat acest tablou, este unul din urmașii boierului Nicoale Tisescu, mort la 1871, și fost proprietar a 591 ha de pămînt (adică a zecea parte din pămîntul comunei Berești Tazlău – n.r)”, ne-a mai spus preotul Popa Dragoș. Inutil să încerci să-ți imaginezi felul în care știau oamenii de atunci să-și cinstească eroii. Despre maniera de îmbinare a bîrnelor de lemn și modalitatea de alcătuire a bisericii este greu să vorbești, dacă nu ești un specialist. Poți doar să te minunezi de puterea de muncă, răbdarea și dragostea față de spiritualitatea ortodoxă a celor care ne-au lăsat asemenea mostre de cultură autentică. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!