Multă vreme s-a crezut că biserica aflată peste drum de Muzeul de Istorie „Iulian Antonescu” a fost ctitoria lui Alexandru cel Bun. Abia în 1882, după studii și cercetări, s-a stabilit că ziditorul nu este cunoscutul domnitor moldovean, ci Alexăndrel Vodă, fiul lui Ștefan cel Mare. Toți oamenii de cultură din perioada interbelică care au trecut prin tîrgul de pe malul Bistriției au admirat frumoasa ctitorie, cel mai vechi lăcaș de rugăciune păstrat pe aceste locuri. În anul 1933, s-a terminat una dintre cele mai serioase (la acea dată) restaurări ale bisericii de către Comisia Monumentelor Istorice. Atunci s-a desființat pridvorul și turla din față, care era practic o clopotniță. În același timp, turnul de la mijloc a fost refăcut în formă octogonală, după cum poate fi văzut și astăzi.
Zidurile din incintă și turnul clopotniță sînt noi, realizări din ultimii 20 de ani.
În perioada 1984 – 1990, biserica a fost restaturată, ridicîndu-se o clopotniță la cîteva zeci de metri distanță de lăcaș și un gard de piatră. „Lucrările au fost derulate din fonduri proprii pînă în 1990, cînd a avut loc resfințirea. În ultimii ani, am făcut și actuala capelă cu casa de prăznuire, sfințite în 2002”, ne-a declarat preotul paroh Constantin Tomozei.
Este interesant faptul că, fiind monument istoric de prim rang, biserica Precista a fost una dintre puținele biserici care a beneficiat de suportul financiar oferit de Ministerul Cultelor. „O mare parte din banii pentru capelă și prăznicar i-am primit de la București datorită ajutorului oferit de Laurențiu Tănase, ministru secretar de stat, restul fiind donația și contribuția credincioșilor”, a spus preotul Tomozei.
Lasă un răspuns