Bisericile din Bacău au fost luate cu asalt de mii de credincioși

• ca în fiecare duminică, ieri, mii de credincioși au mers la bisericile din Bacău pentru a se ruga și a aprinde o lumînare • cei mai mulți i-am găsit la biserica „Sfîntu Dumitru”, cea mai nouă și mai mare biserică din oraș • săracii n-au pierdut ocazia și au ieșit la vînătoare printre sutele de credincioși

Duminică de duminică, bisericile din Bacău sînt umplute pînă la refuz de mii de credincioși, care doresc să își petreacă în rugăciune cîteva ceasuri din existența lor zbuciumată. Fiecare creștin știe că timpul petrecut în biserică este parte din timpul dumnezeiesc, adică perioadă în care intră în contact direct cu veșnicia. O veșnicie petrecută în comuniunea sfinților, ale căror chipuri sînt pictate pe pereții interiori ai sfintelor lăcașuri. Un scurt pelerinaj la lăcașurile de cult din municipiul Bacău, scoate în evidență că există oameni care doresc să petreacă alături de Dumnezeu cîteva momente, uitînd de grijile lumești cotidine.

La biserica „Sfîntul Dumitru” din cartierul Narcisa, cea mai nouă și cea mai mare biserică din Bacău, sfînta Liturghie începe devreme. La ora 9.00, slujba e aproape de sfîrșit. Lăcașul, surprinzător de mare în interior, este plin de oameni. Mulți stau și afară. Slujba începe devreme, curge repede și aproape tot cartierul Narcisa vine să se roage aici. Privesc în jur și zăresc o mare de oameni. Chiar dacă pereții interiori ai bisericii nu au fost încă pictați, acest detaliu pare să nu-i deranjeze prea mult pe creștini. Cînd la „Sfîntul Dumitru” se încheie slujba Liturghiei, la biserica „Sfîntul Gheorghe”, din apropierea Pieții Sud, aceasta abia începe. Deși în interior se află instalații de aer condiționat, căldura este mare. O parte din oameni preferă să stea afară, la umbra zidurilor bisericii, sau adăpostiți sub copacii umbroși. Privesc și aici în jur. Oamenii, tăcuți, țintuiesc cu privirea locuri diverse. Unele chipuri par aproape inexpresive, pe fețele altora mai zărești cîte o lacrimă vărsată în amintirea cuiva, trecut, probabil, în lumea de dincolo.

Aproape de ora 10.00, lumînărarul sfîntului lăcaș era încărcat cu ofrandele celor care au trecut pragul bisericii. Mulți dintre cei care vin să se roage, din lipsă de timp sau din comoditate, preferă să cumpere cîteva lumînări și să le aprindă „de sufletul viilor sau al morților”.

Locul de rugăciune al unora, locul de „muncă” al altora

La biserica „Sfînta Treime” au început de ceva vreme lucrări de restaurare. De curînd, însă, muncitorii nu mai lucrează. Zidirea dezgolită de vechea tencuială nu-i oprește însă pe credincioși să vină și să asculte slujba. Vorbele preoților răsună în tot Cimitirul Central prin difuzoarele instalate în exterior. Și aici, în jurul orei 10.15, peste o sută de credincioși stau liniștiți și ascultă. Alții se retrag încet spre mormintele rudelor sau prietenilor îngropați la „Eternitatea”. Săracii își fac și ei apariția. Știu exact unde să meargă, să umble la sentiment. „Dați-mi, vă rog, un ban. Am nevoie de-o bucată de pîine”, auzi la tot pasul. Credincioșii întind fie o foaie de zece mii, fie direct ceva de-ale gurii. Invariabil, cealaltă mînă întinsă înșfacă rapid pomana. Apoi trec mai departe, spre o altă „victimă” miloasă.

După alte 20 de minute, locul din fața bisericii „Sfînta Treime” se golește. Slujba s-a terminat, iar credincioșii pleacă care-ncotro: unii spre case, alții mai zăbovesc cîteva clipe la morminte.

O atmosferă caldă am întîlnit și la biserica „Buna Vestire”, situată în Bistrița Lac. Modernă, dotată cu aer condiționat și geamuri termopan, biserica abia poate fi zărită de trecătorii care nu cunosc locul. Credincioșii se înghesuie înăuntru, fiindcă afară nu le-ar fi cu putință să audă slujba. „N-am pus difuzoare afară, ca să nu deranjăm locuitorii din zonă”, ne-a explicat deunăzi preotul paroh. Oamenii însă nu sînt deranjați cîtuși de puțin de acest neajuns. Vin aici cu plăcere și se roagă printre icoane.

Potop de oameni se îndrepta ieri dimineață și spre biserica „Sfîntul Nicolae”, situată în centrul orașului, recunoscută pentru corul său unic. Aici slujbele capăta o solemnitate deosebită datorită vocilor care dau răspunsurile la slujbă și rezonanței acustice a sfîntului lăcaș. Încîntarea pe fața creștinilor se poate citi și după predica evanghelică.

Un loc aparte, foarte des călcat de credincioși este și biserica „Precista”, singura ctitorie din Bacău aparținînd Voievodului Ștefan cel Mare și Sfînt. Cu înfățișarea exterioară schimbată, datorită țiglei noi montantă pe acoperiș, biserica așteaptă hramul de peste două săptămîni. Marea minune în contexul unei societăți bîntuite de sărăcie este dragostea cu care oamenii oferă, din puținul lor, un ban pentru ca biserica de care aparțin să fie mai frumoasă. Un dram de mîndrie pentru un lăcaș de cult, singurul loc unde fiecare poate veni să-și spună oful și să se roage cu nădejdea că Dumnezeu îl va asculta. (Constantin GHERASIM)