Pe la 1851, aflat in vizita la Tirgu Ocna, domnitorul Grigore Ghica, dispune construirea unui modern castel pentru „arestatii ocnelor”, o „inchisoare solida, cu zid primpregiur in apropiere de groapa ocnei, care sa slujeasca de adapost vinovatilor in vreme de noapte, iar ziua sa fie coboriti la groapa ocnei spre a lucra dupa obicei”.
Constructia „caselului condamnatilor” va fi intrerupta din cauza izbucnirii crizei orientale, in 1852, si abia dupa incetarea regimului de ocupatie rusesc si revenirea lui Grigore Ghica lucrarile de zidire a inchisorii au fost reluate, sub supravergherea lui Anastasie Panu, incheindu-se la sfirsitul anului 1855. Potrivit documentelor istorice, in 1856, „reaua ingrijire a antreprenorului fata de osinditii din groapele ocnelor” a obligat autoritatile sa renunte definitiv la una dintre gropile in care erau tinuti detinuti si sa-i adaposteasca la „castelul” construit in acest scop. Primul asezamint al acestui penitenciar dateaza din 1857, iar 74 de ani (1857-1931), ca intr-un ritual, se va desfasura zilnic deplasarea convoiului de detinuti de la penitenciar la locul de munca de la mina Salina si invers. Calvarul a luat sfirsit in anul 1931, cind acest asezamint devine Penitenciar sanatoriu TBC.
Prin anii ’50, inchisoarea este folosita de regimul comunist pentru detinutii politici bolnavi, multi dintre ei aflati in drumul spre moarte. Ca urmare a conditiilor de detentie extrem de dure, in perioada 1950-1954, s-au prapadit aici peste 55 de detinuti politici. „Cercetatorii experimentului comunist de la Pitesti, trebuie sa abordeze cu seriozitate – ca o contrapondere – fenomenul Tirgu Ocna, unde s-a dovedit ca si oamenii pot deveni sfinti”, scria, in cartea „Dreptul de a muri mai repede”, Eugen Dimitriu, fost detinut politic al Penitenciarului Spital din Tirgu Ocna, referindu-se in special, la Valeriu Gafencu, unul dintre martirii crestini ai neamului romanesc, decedat la Tirgu Ocna, in in urma suferintelor. Aici, s-a format un adevarat nucleu al rezistentei anticomuniste din acei ani, sustinut de detinutii politici martiri, printre care s-au mai aflat Parintele Gherasim Iscu si pastorul Richard Wurmbrand, cel din urma fiind salvat de la moarte de insusi Valeriu Gafencu. In curtea Bisericii Poieni, aflata in imediata apropiere a penitenciarului, se afla o troita ridicata in memoria lui Valeriu Gafencu si a celorlalti detinuti politici, pe locul in care cadavrele martirilor erau inmormintate noaptea, fara slujba, in gropi comune.
Lasă un răspuns