Blestemul apei negre

• deși în Bacău s-au investit și se vor mai aduce zeci de milioane de euro, problema calității apei tot nu va fi rezolvată • pentru ca cei peste 180.000 de locuitori ai Bacăului care consumă apă de la robinet să nu mai înghită zilnic mîl, în oraș ar trebui schimbate aproape 300 km de țevi

Locuitorii municipiului Bacău sînt condamnați să consume apă neagră încă mulți ani de acum încolo. Nici măcar investițiile de zeci de milioane de dolari, care au fost sau vor fi derulate de Regia Autonomă de Gospodărire Comunală a Apei Bacău (RAGC) nu vor fi în măsură să rezolve cea mai mare problemă cu care se confruntă băcăuanii de mai bine de zece ani: apa neagră care ajunge la robinete. „Problema apei negre vine de la exploatarea îndelungată a puțurilor de captare a apei de la suprafață, care au dus la colmatarea rețelelor de transport. Pentru că Bacăul nu are o stație de tratare a apei potabile, mîlul a migrat din puțuri spre conducte. În unele zone, depunerile de mîl de pe țevi ajung de la 3 la 5 mm grosime”, explică Mihai Airinei, director tehnic la RAGC Bacău, cauza pentru care conductele prin care trece apa potabilă a orașului arată ca cele de canalizare.

De la mîlul din conductă la apa neagră care ajunge la robinet și este băută sau folosită pentru prepararea hranei nu mai este decît un pas. Apa neagră, care de multe ori poate fi confundată cu promoțiile băuturilor răcoritoare cola, ajunge la toți consumatorii orașului de fiecare dată cînd apare o defecțiune, iar presiunea fie scade, fie apa se pompează din surse de suprafață în alt sens decît cel normal, antrenînd suspensiile de pe conducte.

Calitatea apei de băut rămîne incertă

Potrivit directorul RAGC, Adrian Craiovan, problema apei negre care ajunge la robinete nu va fi rezolvată nici măcar de investițiile derulate prin proiectul „Valea Uzului II”, care presupun realizarea unei noi aducțiuni, a unor stații de tratare și epurare, precum și înlocuirea unei părți din rețeaua de canalizare. Programul, pe care foștii șefi ai administrației băcăuane l-au prezentat ca pe o realizare măreață, nu rezolvă problema fundamentală a apei din Bacău. „În municipiul Bacău, nu va mai fi apă neagră decît în momentul în care rețelele de transport vor fi integral schimbate. Programul Valea Uzului II va rezolva problema calității apei, care va fi la standarde europene, dar nu și a apei negre”, susține Adrian Craiovan, directorul de la RAGC Bacău.

Din punctul de vedere al reprezentanților RAGC, atunci cînd se vorbește despre calitatea apei, nu se iau în discuție și suspensiile care fac inutilizabilă pentru gătit sau băut apa de la robinet. „Din punct de vedere chimic și bacteriologic, apa care curge în Bacău este foarte bună. Atunci cînd este neagră și se lasă la decantat, suspensiile se depun, iar apa este una dintre cele mai bune din orașele României”, susține directorul Craiovan. Afirmațile managerului de la RAGC se bat cap în cap, de vreme ce acesta susține că abia după ce vor fi investite cele 52 de milioane de euro, apa de la robinetul băcăuanilor va ajunge la nivelul calitativ al celei din Europa Occidentală. Dar țevile tot colmatate vor fi, adică la cea mai mică schimbare de presiune valurile de mîl depuse pe conducte vor lua drumul robinetelor consumatorilor.

Vom bea apă neagră pînă cînd mîlul ne va curge prin vene

În municipiul Bacău există circa 282 km de conducte care transportă apa potabilă, iar aproximativ 150 de km de rețea au durata normată de funcționare depășită. Unele țevi ar fi trebuit înlocuite de 15 ani, altele de 10, iar altele au ieșit din garanție în ultimii ani. Cu toate acestea, din aproape 300 de km, furnizorul de apă din oraș nu a reușit să înlocuiască decît circa 100 de km, din fonduri proprii sau cu bani împrumutați de la Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare, pentru care băcăuanii vor plăti pînă în 2015. „Un metru liniar de conductă schimbată ajunge la cinci milioane de lei. Ca să schimbăm cei 150 km de rețea ar trebui să avem sute de miliarde de lei, bani care, din profitul de 5 %, nu știu dacă-i vom avea vreodată”, susține directorul tehnic Airinei. Schimarea întregului sistem de țevi asr costa, la prețurile actuale, peste 750 de miliarde de lei.

Cît despre cei 100 de kilometri de conductă care a fost înlocuită, șansele ca aceasta să fie invadată de mîl sînt foarte mari. Depunerile din conductele vechi migrează spre cele noi, iar în cîțiva ani, investițiile realizate pentru înlocuirea rețelelor de transport vor fi aproape nule în privința calității apei ce ajunge la consumatorul final. Așa stînd lucrurile, blestemul apei negre îi va urmări pe consumatorii de apă din oraș mulți ani de acum înainte. Peste cîteva zile, băcăuanii vor plăti cu 30 la sută mai mult pentru fiecare metru cub de apă consumat. Ceea ce înseamă că mîlul din conducte care ajunge din ce în ce mai des la robinete va costa și el mai mult. (Costinela BREAHNĂ)