Boala fetei căzută din perj…

Sora șefă își ordonă fișele, își potrivi rujul într-o oglinjoară, își aprinse țigara și-i zise asistentei de la etajul trei, care se pieptăna în geam:
– Pe ăsta îl bagi la rezerva lui dom’ director.
– Ești nebună, cum o să-l bag la rezervă? Nu știi că patul e ținut pentru deputatul ăla cu apendicită?
– Mie așa mi-a poruncit dom’ doctor: „âl duci la trei și spui c-am zis eu să-l bage la rezervă”. Eu ți l-am dat, faci ce vrei cu el, zise șefa și își stinse țigara de marginea nichelată a scrumierei.
– Știi că ești bine? Cum să bag eu stîrvul ăsta la rezerva directorului? Și dacă-l aduce dracu’ și pe deputat, eu ce mă fac?
Din cabinet ieși tocmai atunci chirurgul, mă luă de braț și mă instală în unul din cele două paturi ale rezervei. Va’ să zică, sînt două paturi, i-am zis doctorului. Atunci de ce atîta tevatură? încape și deputatul, că doar nu se lăfăie în două paturi. Ei, da, însă cine știe cînd se internează, iar un pat îl ținem pentru un unchi de-al directorului, răspunse doctorul. Ia să te văd, cît de mare e boalfa? Ooo, păi ai o hernie de toată frumusețea! Mîine te operez și peste trei zile te trimit acasă flăcău. Asistenta se iți în prag și zise: „Dom’ doctor, un răzeș de la Găiceana vă roagă în genunchi să-i consultați fata, că cică umblă de cîteva luni pe la toți doctorii și nici unul nu i-a dat de rost”. S-aștepte puțin, zise, și se duse să deschidă un dulăpior, din care scoase un halat și o bonetă. „Ia-le pe tine și stai și tu, că n-am unde mai face consultații. Să creadă că și tu ești medic”. Răzeșul intră ușor intimidat, iar fata nu ridica ochii din podea. „Dom’ doctor, zise omul, de vreo trei – patru luni fetei mele îi e mereu rău, varsă și se plînge de dureri de stomac. I-am făcut o droaie de analize, dar de rostul bolii nu i-a dat nimeni. ‘Mneatale ești ultima speranță, că nu știu ce să mă mai fac cu copchila asta”. Medicul o ascultă cu stetoscopul, o bătu ușurel cu degetele pe spate, pe coaste, o apăsă mărunt pe abdomen și conchise: „Fata n-are nimic. O fi vreo indispoziție din cauza vremii”. „Ba are, dom’ doctor, că-și varsă și inima din ea”, zise moșul. Ia urcă pe masă, îi spuse medicul fetei. Dintr-o privire își dădu seama de ce suferă codana. „Moșule, boala fetei matale merge pe luna a cincea, asta-i!” Păi, da, dom’ doctor, cam de vreo cinci luni îi e rău. Fata asta a mea a căzut astă primăvară dintr-un perj. Oare nu de-acolo i se trage? „Ei, nenicule, nu e de la perj, e de la vrej. E gravidă în luna a cincea”, zise medicul. „Hăăăi? Ileană, te omor! Cu cine ai făcut, fa, copilul?” Cu Răducu lui Ghiță Pătrunjel, răspunse Ileana, cu fața toată scăldată în lacrimi. „Și te ia, fa, sau tace ca porcu-n păpușoi?” Răducu mă ia la toamnă, cînd se face vinul. Și de ce n-ai spus, drăcoaico! Mă porți pe la doctori să cheltuiesc degeaba? Mamă, ce bătaie-ți înfund eu acasă, ai să vezi tu! Mă iertați, dom’ doctor, de deranj și vă mulțumesc, zise răzeșul, plecînd destul de cătrănit.
Nici nu mă instalasem bine, încă nu mă-nvățasem cu gîndul că mîine mă duc la cuțit, cînd intră precipitat medicul urolog:
– Bătrîne, zise, am un moșneguț de la Tătărăști cu prostata blocată. N-am paturi unde să-l internez pînă mîine, cînd îi fac vînt vreunuia mai întremat. âl bag cu tine în rezervă, dar te rog să nu-i spui directorului. Mîine în zori îl scot, îl mut într-un salon cu șapte paturi. Te superi? Nici gînd, adu-l aici, i-am răspuns. Medicul îl internă, aduse un bol cu vaselină, își puse mănuși din plastic și-i zise: „Moșule, dă izmenele jos și stai în patru labe”. Apoi, începu să-i facă un tușeu rectal, apăsînd cu delicatețe prostata umflată.
– Mă, mă, măi măgarule, nu ți-e rușine? Văleu Doamne, măgarul ăsta mă rușinează acum, la bătrînețe. Ptiu, dar-ar holera-n tine de spurcăciune! Medicul îmi făcu cu ochiul, rîzînd de confuzia pacientului, și-i zise: „Stai ușurel, tataie, că dacă te mai zbați, te tai cu bisturiul. Păi, ce crezi, că ai venit la nuntă? Aici pătimești, bre!” Cîteva secunde mai tîrziu prostata se deblocă, iar urina țîșni cu putere pînă pe pereți. „Vezi, moșule, ce treabă bună ți-am făcut? Iacă, mai suporți și din astea, dacă n-ai fost cuminte în tinerețe”. Moșul se trînti pe pat, alb ca varul, văitîndu-se de mama focului. Medicul își scoase mănușile, se spălă pe mîini și plecă, zîmbind amuzat. După minute bune, moșul se ridică în șezut, se uită mustrător la mine și-mi zise: „Te văd om spălat, bre, cu barbă și cu mustață. Cum ai lăsat măgarul ăla să mă bagicurească la vîrsta mea, fără să scoți o vorbă? Sau îi fi și tu de ăla?”. „De care ăla, moșule?”. „De ăla care se dă în dragoste cu bărbații”.
– Ia spune, moșule, ai văzut că doctorul și-a pus mănuși? Sigur c-am văzut. Ei, nu-i ce crezi matale. Ți-a făcut masaj cu degetul, nu cu… Oare? I-au trebuit minute bune ca să-și revină din uluială. Apoi, mi se adresă cu vădită bucurie: „Bogdaproste, omule! Mi-ai luat o piatră de pe inimă. Dacă vii vreodată pe la Tătărăști, treci pe la mine. Te cinstesc cu un vin ca la mama lui. Tai și-o găină. Bine că nu m-a spurcat blestematul, că-s om mîndru în sat, gospodar respectat de lume.
A doua zi a intrat înaintea mea în sala de operație, la urgențe. Nu l-am mai văzut de-atunci și nici la Tătărăști n-am mai apucat s-ajung. (Vasile PRUTEANU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!