Taina Sfîntului Botez este poarta de intrare a omului în Biserica si prin care este numit sI considerat crestin. Se stie ca unii crestini din afara Bisericii Ortodoxe spun ca nu trebuie sa botezam pruncii, pentru ca ei nu au pacate si pentru ca nu pot sa marturiseasca singuri credinta lor, dar Biserica Ortodoxa boteaza pe prunci urmind practica întemeiata pe Sfinta Scriptura, Sfinta Traditie. Traditie si ratiune caci Taina Botezului este absolut necesara pentru mintuire, deci si pentru prunci, al caror botez se savirsea din secolul I, din timpul Sfintilor Apostoli. Botezul trebuie savirsit imediat dupa nastere, caci nu putem avea siguranta ca pruncul va trai pentru a-si marturisi singur credinta în Hristos. Nu ne putem asuma riscul ca el sa moara nebotezat sub osinda pacatului stramosesc.
În ceea ce priveste marturisirea de credinta, aceasta este facuta de nasi în locul si în numele celui ce este botezat. Ei devin parintii spirituali ai pruncului. Ca sa faca marturisirea de credinta, nasului i se cere sa fie bun credincios, sa fie mai în virsta si sa aiba acelasi sex cu cel ce se boteaza. Nasul are îndatorirea sa se îngrijeasca de viata sufleteasca a finului sau, învatindu-l la vremea cuvenita adevarurile dreptei noastre credinte spre a face din el un bun credincios. Calugarii si parintii pruncului nu pot fi nasi. Este bine ca, pentru fiecare nou botezat, sa fie numai un nas.
Asa cum am mai spus, botezul se savirsea înca din primele secole ale Bisericii. În Sfinta Scriptura întilnim diverse exemple: botezul Lidiei si al casei ei (Fapte, 16, 15), temnicerul si casa lui (Fapte 16, 33). În secolele IV-VI botezul se savirsea în ajunul unor mari sarbatori: Craciun, Boboteaza, Pasti, Rusalii pentru catehumenii maturi. Pentru botezul pruncilor nu existau zile sau ceasuri hotarite. De obicei, botezul se face dupa 7 zile de la nastere, mai bine spus între 7 si 40 de zile.
Pr. Prof. dr. Constantin Leonte
Lasă un răspuns