Bunicii stabiliți în străinătate, salvarea copiilor orfani

Minorii trebuie să rămînă în familie. așa spune una dintre prevederile fundamentale ale Codului familiei, recent apărut. Dacă nu este posibil ca ei să crească alături de cei care le-au dat viață, aceștia pot fi luați de o familie adoptivă. Pot fi atît familii din țară, dar și din străinătate. în ultimul caz, cu mențiunea că minorii pot fi adoptați numai de bunicii stabiliți peste hotare.
După revoluție, adopțiile internaționale au devenit una dintre alternativele cele mai utilizate de integrare a copiilor abandonați de părinți. Românilor le-a plăcut atît de mult ideea de a exporta copii, încît nu a trecut mult timp pînă cînd această soluție să fie transformată într-o adevărată afacere. Ceea ce părea a fi șansa minorilor de a crește alături de părinți, în afara granițelor, a devenit o afacere de miliarde pentru multe organizații neguvernamentale cu activitate în domeniul protecției copilului, dar și pentru mulți funcționari români. Fenomenul luase o amploare de neimaginat, iar în final, ca urmare a semnalelor de alarmă trase de baroneasa Emma Nicholson, raportor pentru România a Comisiei Europene, adopțiile internaționale au fost sistate. Executivul a hotărît să suspende toate procedurile de adopție a copiilor români de către o persoană sau o familie cu cetățenie străină sau cu cetățenie română, dar cu reședința pe teritoriul altui stat.
în momentul interzicerii adopțiilor internaționale, la nivelul județului Bacău, numai în anul 2001, 67 de copii fuseseră înfiați de o singură familie din străinătate. Și asta doar pînă în luna octombrie. Faptul că adopțiile internaționale erau varianta preferată și în județul nostru o constituie statistica înregistrată în anul 2000, cînd au fost „exportați” 103 copii, iar la adopție națională au mers doar 60. Decizia de sistare temporară a exportului oficial de copii a însemnat blocarea a 64 de alte dosare de adopție ale copiilor instituționalizați în județul Bacău, pentru care exista deja repartiție la organizațiile neguvernamentale din domeniul adopțiilor. Dintre cele 64 de dosare blocate, numai șase au fost soluționate cu plecarea în străinătate a minorilor. Restricția impusă la acea vreme de Executiv nu a rămas fără urmări nici la nivelul județului Bacău. Astfel, numărul adopțiilor a scăzut apreciabil, ajungîndu-se în anul 2002 la 52 de copii plecați spre noile lor familii, în 2003 la 72 de adopții încheiate, iar în anul 2004, fiind încuviințate de către instanță 58 de adopții de copii cu vîrste cuprinse între cîteva luni și 15 ani.
începînd cu acest an, adopțiile internaționale sînt din nou posibile, cu toate că există condiția ca minorii să fie luați doar de bunicii care s-au stabilit în afara granițelor țării. „Este greu de crezut că vor merge foarte mulți copii afară. în general, ei provin din familii care nu au astfel de legături în străinătate”, a spus Marilena Mocanu, șefa Serviciului adopții din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Bacău. Astfel, pentru mulți dintre minorii instituționalizați, visul de a ajunge în sînul unei familii din străinătate este irealizabil. „Sînt mulți copii care au ajuns bine, însă am auzit și despre cazuri în care cei luați din centre au ajuns bătaia de joc a cine știe cui”, spune Alex, unul dintre băieții care de mai bine de 16 ani este rezident în complexele Protecției Copilului. (Oana MĂGUREAN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!