Buruienile concurează puternic pomii

Dr.ing. Florin ACATRINEI
Camera Agricolă Judeţenă Bacău

Primăvara este cea mai aglomerată perioadă pentru agricultori. Chiar dacă acum este pe sfârşite, pomicultorii au încă foarte multe lucrări de efectuat. Această aglomerare a lucrărilor face ca unele dintre ele să fie neglijate, mai ales când condiţiile pedoclimatice îngreunează activitatea. În pomicultură, aşa cum precizam în articolele anterioare, prioritate trebuie acordată tratamentelor fitosanitare pentru prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor. Dar nu trebuie neglijate nici celelalte lucrări care, neefectuate, determină şi ele obţinerea unui rezultat de producţie nefavorabil.
La momentul actual, una dintre lucrările importante este eliminarea buruienilor. Primăvara, în condiţiile de umiditate şi căldură şi a potenţialului mare de creştere, apare o explozie a gradului de îmburuienare. Buruienile concurează cu pomii pentru hrană, apă, aer şi lumină. Neeliminarea lor înseamnă reducerea cantitativă şi calitativă a producţiei din anul în curs, dar şi reducerea gradului de diferenţiere a mugurilor de rod pentru producţia din următorul an. La speciile aflate la limita arealului de cultură, cum sunt caisul, piersicul, nectarinul şi chiar cireşul cultivat pe văile joase, concurenţa pomilor cu buruienile înseamnă o acumulare mai redusă a substanţelor de rezervă pentru a asigura rezistenţa acestora la temperaturile scăzute din timpul iernii.
Dacă sunt apă suficientă, îngrăşăminte din abundenţă, vor beneficia din acestea şi pomii şi buruienile, dar buruienile sunt primele la aceste resurse. Chiar dacă cele două resurse ar putea fi împărţite, gradul de aerisire şi iluminare a pomilor are de suferit. Aeraţia solului va fi deficitară pentru activitatea metabolică a rădăcinilor absorbante a pomilor. Totodată, sunt buruieni care au talia mare şi pătrund în coroana pomilor sau unele se urcă pe coroana pomilor, acoperind pomii, reducând astfel gradul de iluminare, de aerisire şi ventilare a pomilor cu toate consecinţele nefavorabile care rezultă din acestea: îmbolnăvire, degarnisire, fructe mici şi decolorate.
Combaterea buruienilor se realizează cel mai uzual prin lucrările solului, sapa mare sau arătură de toamnă şi praşile repetate în perioada de vegetaţie. Lucrările se execută în funcţie de sistemul de întreţinere a plantaţiei. Pe toată suprafaţa, în cazul sistemului de întreţinere „ogor negru” sau numai pe rândul de pomi când sunt intervalele înierbate. Pentru zona Bacău, unde media anuală a precipitaţiilor este de 540 mm, cel mai recomandat este ogorul negru. Prezenţa altei vegetaţii în livadă impune asigurarea apei prin irigaţie. Precipitaţiile nu se repartizează după nevoile pomilor, pot fi perioade cu ploi abundente, urmate de perioade de secetă. Lipsa apei de irigaţie impune menţinerea ei prin eliminarea vegetaţiei concurente şi distrugerea capilarităţii solului prin praşile pentru reducerea pierderilor de apă din sol. Dacă din anumite motive (trecerea utilajelor mecanice pe timp ploios) menţinem zone înierbate în livadă, iarba trebuie cosită des pentru a avea o masă vegetativă mică, rezultând un nivel de evapotranspiraţie redus.
În micile plantaţii de pe lângă casă, în general terenul de sub pomi se înierbează şi se lucrează puţin sub coroana pomilor, sau uneori nici atât. O mai mare problemă este atunci când unii, în dorinţa de avea câştiguri din două direcţii, seamănă lucernă până lângă tulpina pomilor tineri, încât pomii sunt sufocaţi în concurenţa lor pentru apă, aer şi hrană. Totodată, prezenţa lucernei şi chiar a ierburilor, buruienilor aproape de pomi asigură înmulţirea insectei „Cicada gheboasă a pomilor”, insectă care înţeapă şi suge seva pomilor, astfel încât aceştia sunt debilitaţi, nu cresc sau chiar se pot usca. Atacul se recunoaşte şi după 1-2 ani, prin prezenţa unor cicatrici pe scoarţa ramurilor asemănătoare cu înţepăturile unui vârf de cuţit. Lucerna nu se recomandă în livadă. Iar dacă o avem şi dorim să o mai menţinem 1-2 ani, se va mări suprafaţa lucrată în jurul pomilor, în afara proiecţiei pe sol a coroanei, şi se vor ţine din scurt tratamentele fitosanitare ale pomilor.
În cazul instalării buruienilor perene, mai ales pirul, pălămida, volbura, ştevia sălbatică etc., erbicidele cu acţiune totală sunt salvatoare. Erbicidele omologate pentru livadă, pe bază de glifosat, sunt: Clinic 360 SL, Cosmic, Glyphogan 480 SL, Roundup. Acestea se administrează când buruienile sunt active fiziologic, au talia de 20-30 cm. Doza de administrare este de 3-4 l/ha în funcţie de talia buruienilor şi se dizolvă în 150-200 l apă/ha. La pompa de spate revin 150-200 ml/10 l apă şi se acoperă o suprafaţă de 500 metri pătraţi. Erbicidul pătrunde în plantă, produce o asfixiere radiculară, opreşte creşterea imediat după administrare, iar îngălbenirea şi uscarea buruienilor au loc după 7-10 zile. Acestea nu trebuie să ajungă pe frunzele plantei de cultură. Pentru pomi mai sunt omologate şi alte erbicide: Basta 14 SL-6 l/ha; Cerlit-1,5 l/ha; Fusilade Forte 150 EC-1 l/ha; Galigan 240 EC-5 l/Ha, Stratos Ultra-4 l/Ha, Stomp 330 EC-5 l/Ha. În pomicultură, cele mai utilizate, fiind eficiente în combatere dar şi economic, sunt erbicidele pe bază de glifosat.