Noi jucăm tare!
Ovidiu GENARU
Regret că nu prea știu ce se mai întîmplă dincolo de gard, la vecinii din Est cu care, e drept, nu ne-am înțeles fiindcă de-a lungul istoriei s-au dovedit hrăpăreți, mincinoși, cupizi. Dar cu vecinii, e știut, trebuie să găsești o soluție de conviețuire, trăiești gard în gard cu ei, mai pleci de acasă, îi mai rogi să dea apă la animale, mai împrumuți la nevoie o cană de oțet sau de ulei, un cărucior să-ți cari butelia de aragaz, ori o carte bună sau o strachină de varză murată. Abia dacă răzbat prin zăbrelele gardului ceva informații politice, și numai acelea care se referă la vreo alianță a rușilor cu americanii. Cam atît. În rest tăcere, vorba lui Shackespeare, și ceva vodkă, emblema vecinilor, băutură celebră care mai bine ar rămîne la ei fiindcă avem și noi destulă și nu ne face fericiți. Un popor de 250 de milioane a amuțit pentru noi, sigur, resentimentele… dar parcă băieții ăștia nu mai au cultură, nu mai fac filme, și ce filme!, nu mai scriu literatură, și ce literatură!, nu mai cîntă și nu mai dansează. Vreau să spun că am căzut din lac în puț și că exclusivismul nostru e condamnabil, asemănător aceluia din anii ’50 cînd, ca și astăzi, dar pe dos, epuram și dezavuam valorile culturale ale Occidentului. Cum o dăm noi cotită și ne facem frate cu dracu’ numai să trecem puntea! Pe cît de obedienți ne închinam Răsăritului, constrînși la asta de comuniști, de ni s-a făcut greață, pînă prin anii ’65, pe atît de obedienți o facem și astăzi spre alte puncte cardinale, mai atrăgătoare, fără să aflăm că aspirația spre democrație înseamnă drumul spre Vest, numai că primele importuri socio-morale din Occident sînt mecanismele îmbogățirii ilegale, ale corupției, curvăsăriei, violenței și a altor jeguri. Nu mai avem criterii, imităm forme, ne americanizăm, tot ce vine din State e sublim, tot ce vine din Răsărit trebuie cenzurat cum pe vremuri cenzuram tot ce venea din Vest. Tolstoi, Dostoievski, Gogol, Cehov, Goncearov, pe unde mai sînteți, fraților? Mi-e dor de un film rusesc, de o capodoperă înregistrată pe casetă, de „Rubliov”, să zicem, aiurea, așa ceva nu găsești po’ să mori, pentru că toate filmele, fără nici o excepție, de pe piața românească sînt americane, numai americane, mediocre, „foarte” mediocre. Mai traduce cineva vreun roman din literatura rusă contemporană? Nu ne interesează adevărurile și suferințele oamenilor de rînd, destinele mărunte, însumate fac viața lumii, dar nouă nu ne pasă, ca și cum nu ne-am identifica cu Cehov… Cîte un semn despre Rusia primim tot din filmele americane în care slavul nu poate fi decît spion, așa cum pe timpuri yankeul bea whisky și se descompunea ca un burghez în filmele sovietice!…Va să zică nu s-a schimbat mare brînză, o ideologie a luat locul alteia. Altele sînt și formele de cenzură, de propagandă, dar în esență radicalismul rămîne același. Altă Marie cu aceeași pălărie. Caut o casetă cu muzică populară rusească. Îmi place ” Kalinka”, mă emoționează ” Oci ciornaia”. Nu găsesc originalul, poate doar variante prelucrate pe computer de vreun compozitor american… Marele balet rusesc? Americanii consumă așa ceva și dacă am vedea vreo secvență am lua-o tot de la ei. Vorbim despre deschidere și multiculturalitatea, despre schimburi de valori spirituale indiferent de unde vin și cui aparțin și noi înșine le cenzurăm din exces de zel și obediență. Încet și sigur instituim, fără să ne-o impună nimeni, un nou totalitarism cultural, un exclusivism păgubos.
Noi cînd jucăm, jucăm tare de tot sau e albă sau e neagră.
Lasă un răspuns