Cîteva reflecții despre Balcani
Un filtru îmbibat cu aluviunile circulante în ambele sensuri; o Deltă prin care Orientul se varsă în Occident și, de ce nu, invers, cam aceasta ar fi zona Balcanilor. Ceva din trîndăveala în fața dughenei (muște, narghilea, dar și imagini din albumele de prin Macedonia, vi le amintiți? Fizionomii aspre, capre, relief sterp, port tradițional), dar și semne nu odată semnificative de implanturi europene parțial asimilate, într-un dozaj caleidoscopic de comportamente, culturi și mentalități specifice, antionomice: bazar, dar și companii multinaționale, parfumuri, dar și borșuri drese cu smîntîni slave; un amalgam exotic de religii, limbi, rase și popoare comprimate într-un spațiu geografic prea strîmt, fără supape de autoexprimare culturală, teritoriu „înghețat” de autoritatea unor foste imperii succesive și, deci, constrînse să-și refuleze continuu ura nesfîrșită a fiecăruia împotriva tuturor. Fiecare etnie și-a conversat în memoria colectivă atît eșecurile (sîrbii la Cîmpia Mierlei, de exemplu), cît și iluzia unei misii istorice oprimate de mereu potrivnicile circumstanțe. Un cazan care a fiert cu capacul deasupra.
Zona Balcanilor, subdezvoltată, și-a creat comportamente specifice binecunoscute în care ne recunoaștem ca-ntr-o oglindă; o formulare succintă a cîtorva „metehne” levantine nu strică nimănui: pofta de consum, dincolo de limitele resurselor; lasă pe mîine ce nu poți face azi, din lene; apetența pentru ceremonie, banchet, petreceri; nerespectarea legilor și a relațiilor contractuale; trădarea aliatului; construirea imaginii proprii prin lux, epatare, și nu prin profesionalism autentic; binecunoscutul „merge oricum”; las-o mai moale, că doar nu dau turcii; lipsa strategiilor pe termen lung; imobilitartea și conservatorismul forței de muncă; campaniile „hei- rupiste”; tratarea simptomelor și nu a cauzelor; formele fără fond; inaderența elitelor la substanța socială; mitizarea trecutului; clevetirea, bîrfa, mita, milogeala, hoția, matrapazlîcurile, murdăria, coruperea funcționarilor publici, birocrația, servilismul, oportunismul, imitația și multe altele care, adunate de la fiecare ins se constituie într-un ansamblu imposibil de guvernat, impermeabil la evoluție autentică. Nevoia de exprimare a propriei identități a devenit genetică; sabia nemînuită la vreme s-a înfierbîntat în teacă. Migrații, convertiri și asimilări forțate (unde sînt românii din Valea Timocului?), privarea de libertăți elementare, alternanța stăpînilor, persecuțiile selective au exarcebat presiunea naționalismelor de toate nuanțele făcînd din popoarele balcanice colectivități de gherilă, la fel de motivate fiecare în parte, capabile de sacrificii supreme pe drept cuvînt iraționale pentru valorile europene consacrate. Potențialul de agresivitate este maxim. După George Kenan, Balcanii și-au conversat pînă în ziua de azi multe din caracteristicile sale non- europene. Merită a fi citată ca definitorie pentru starea de spirit a zonei, aserțiunea lui Vladimir Gligorov, fiul președintelui macedonean: „De ce aș fi eu minoritate în statul tău, cînd ai putea fi tu o minoritate în statul meu?” Formulă port – drapel în numele căreia se focalizează calea însîngerată a dezmembrării unui imperiu sau federații în state naționale succesoare, după principiul corespondenței: un popor – un teritoriu. La toate astea se adaugă și Marea Schismă dintre creștinismul răsăritean și cel apusean, care taie în două felii chiar inima regiunii; un alt cuțit, cel al islamului taie și el jumătățile în sferturi. Percepția balcanicilor despre Europa este că aceasta, apărată din umbră, sau fățiș (vezi mercenarii UCK) tensiunile interetnice pentru a-și defini sferele de influență după prăbușirea comunismului. Este și ceva adevăr în asta. De aceea Balcanii par calmi astăzi, dar la suprafață, iar tratamentele europene aplicate zonei sînt cu greu suportate de bolnav, căci el suferă de maladii caduce, aparținînd trecutului, perpetuate însă în secolul globalizării, cu sentimente naționale permisive și tolerante. Balcanii trebuie calmați. Acceptarea României și a Bulgariei în NATO ar fi una dintre soluții.
Lasă un răspuns