Ovidiu GENARU
„Comme vous emoi”: o asociație; obiectul muncii: promovarea multiculturalității, recunoașterea că sîntem diferiți și totuși trebuie să comunicăm, că sîntem compatibili spiritual și socio-cultural. Și tot ce derivă din asta. Sediul: Montreuil, un oraș de la periferia Parisului; 75 000 de locuitori, cu o Primărie de patru ori ca a noastră, cu o direcție de relații internaționale, cu un serviciu pentru activitățile asociative. „Comme vous emoi” a invitat un grup de artiști plastici băcăuani pentru a expune la sediul multifuncțional al asociației, împreună cu Retel Francoise – sculptoriță, Michel Berard – scriitor/ sculptor, Chardon Philippe – fotograf, Benaza Frederic – plastician, Anwar Hossain, fotograf în cadrul unei mai ample/ anuale manifestări numite <<"Portes ouverts" des ateliers d'artistes>> la sfîrșitul lunii octombrie a.c. Relația odată stabilită cu Asociația „Comme vous emoi”, și vreau să spun că aceasta deja a devenit substanțială, e cu dus și întors: în 2003, la o dată convenită, un grup de artiști din Montreuil se va exprima plastic la Bacău împreună cu pictorii noștri. „Portes ouverts”, porți deschise, ce-nseamnă asta? Asta înseamnă acțiune în democratizarea artei. În trei zile, 19, 20 și 21 octombrie artiștii și-au deschis atelierele publicului larg: intră cine vrea, admiră, întreabă, se familiarizează cu produsul cultural, „miroase” culorile, degustă ambianța spațiului de lucru, face cunoștință cu creatorul la o șuetă destinsă în fața unui păhărel de ceva, adică intră într-o relație de comunicare, de înțelegere, de posibil consumator de artă, fiindcă, nu-i așa, tuturor ne trebuie o cheie mereu adaptată la noile limbaje plastice. În acest sens contactul direct cu artistul e salutar. Vizitînd atelierele îmi suna în minte cîntecelul cu „Cine a pus cîrciuma-n drum..”, splendid vers, mare negustorie cu profit în arginți, pe meleagurile noastre, mizerabil însă în consecințe, cu profit zero în plan moral și intelectual… La Montreuil, odată pe an artiștii pun atelierele în drum și oamenii nu le ocolesc, invitația îi încîntă, deschid ușa cu sutele, n-aș fi crezut dacă nu vedeam cu ochii mei asta, e un mișun de suflete dornice de instruire de o clipă de reverie, de divorț de bunurile strict materiale, de mîngîiere a stresului zilnic…
N-aș fi crezut, deși pictorul Ilie Boca îmi povestise cîte ceva despre viața artistică din Montreuil, că locul, ca să spun așa, este astăzi pentru Paris ceea ce a fost cîndva Montmartre în anii nebuni… un laborator formidabil al artelor, viața în Montreuil pare mai ieftină și atrage ca un magnet creatorii de toate felurile, fiindcă blestemul „poezie-sărăcie” se potrivește tuturor artiștilor boemi. A, Montreuil!, exclamă cineva, dar acolo e orașul artelor, al celor care vor să devină celebri. Afișul pentru acțiunea „Portes ouverts” vorbește, pe verso, despre asta: pe harta orașului sînt vizualizate adresele tuturor atelierelor de creație individuale și colective. Sînt peste 100! O sută, da, de ateliere, ați auzit bine, o sută! Incredibilă această focalizare de forțe artistice! Repet, peste o sută! Pictură, sculptură, desen, ceramică, video, bijuterii, broderie, gravură, ilustrație de carte, ebenistică, mozaic, acuarelă, fotografie, frescă murală, sculptură mobilă, arte textile, creație florală, serigrafie, art-terapie, colaj, pictură pe lemn, scenografie, graffiti, sculptură metal, decorațiuni porțelan și, Doamne, cîte altele or mai fi interpretate între ele în combinații surprinzătoare scornite de imaginația omenească, iată domenii, sau ramuri, sau specialități pur-artistice, sau în atingere cu arta care ființează în comunitatea spirituală din Montreuil, pe care Administrația locală o păstorește cu grijă ca pe o avuție, și este o avuție, o comoară neprețuită, rară. Montreuil-ul a integrat un număr considerabil de emigranți euro-arabo-afro-asiatici, flora umană este intens colorată, de o diversitate unică, uimitoare, ca și cea artistică. A existat și un afiș special consacrat prezenței noastre la „comme vous emoi”, lipit pe zidurile Parisului: Rancontres d’Artes Platiques Franco- Roumaines // Montreuil- Bacău-Bucarest. Avac la soutien de la Mairie de Bacău. Sub text, o frunză de forma României, cu nervurile roșii, galbene, albastre, verzi. N-aș fi crezut că vernisarea expoziției poate atrage o așa mulțime de vizitatori. A fost un succes al Bacăului la Paris, consemnat în presă și la Radio France International. Comunicarea cu Montreuil-ul a început sub cele mai fericite auspicii. Legătura stabilită urmează a fi cultivată și amplificată și cu alte conținuturi.
Lasă un răspuns