Sunt primar și fac ce vreau! Cam așa gândesc mulți edili locali, mai ales de comune, care s-au trezit peste noapte într-un fotoliu mult prea mare decât pot ei să ducă, în care se pierd cu totul. Puterea le ia mințile (unde e cazul), banii le fac cu ochiul, iar micii primari de comune încep să se creadă și să se simtă Dumnezeu pe pământ.
Legea e învârtită pe degete, după bunul lor plac sau al altora cu influență pe lângă alesul local, contractele încheiate cât ai pocni din degete și lucrările atribuite în funcție de culoare și interese. Calitatea și istețimea primarilor nu sunt condiții stipulate de legea electorală, din păcate. La sate, e important să te cunoască lumea ca bun gospodar. Contează evident și partidul care te susține și-ți sponsorizează aterizarea în primărie. Pentru că unii parcă sunt picați din cer de-a dreptu’. Un exemplu este primarul din Horgești, dar nu e singurul. El a inventat antedatarea contractelor, fără să se gândească o clipă că îl poate paște închisoarea. Adică prin 2012 a încheiat un contract cu o firmă pe care l-a înregistrat ca fiind din 2010.
Totul spre binele locuitorilor! Care cu siguranță, la alegerile viitoare, îl vor vota pe dom’ primar „alesul” pușcăriașilor. Pentru că Guvernul a dat bani pentru arierate – datorii mai vechi la societăți, primarul s-a gândit (vorba vine) să găsească o cale să nu piardă banii. Chit că primăria nu avea datorii și nici lucrări neplătite! Interesul bizar pentru lucrări s-a trezit nu oricum, în mod firesc, ci când a auzit că vin bani. Ca atare, pentru că românul e inventiv, dom’ primar s-a decis să repare (pe hârtie) drumurile afectate de calamități, de care a uitat de mai bine de doi ani. În acte le-a făcut, a dat și banii către societate față de care, tot în acte, s-a născut și datoria. În realitate, lucrarea nu a fost făcută (cică era în proiect pentru această primăvară), iar „calamitățile” au făcut ravagii inclusiv în bugetul primăriei.
Bunele intenții ale edilului, așa cum a spus acuzatul în fața procurorilor și instanțelor, sunt praf în ochi, povești de adormit alegătorii. Dacă facem niște calcule simple, sunt mai bine de doi ani de când drumurile calamitate așteaptă să fie reparate. Totodată, să nu uităm de fondurile SAPARD, de finanțările europene pe diverse programe, pierdute din cauza dezinteresului și comodității primarilor. De ce ar trebui să credem acum în bunele intenții ale unui primar care se agață de această scuză hilară doar ca să scape de răspundere? Zilele acestea am auzit constant în jurul meu o altă justificare uluitoare – și anume că peste tot există această practică – tertipuri în acte, ca să nu pierzi banii. Atât de mare să fie grija aleșilor pentru comunitate încât să-și pună pielea la bătaie?
Cătălina CHIFU
Lasă un răspuns