An de an, puhoaiele mătură gospodării și lasă în urmă vieți nenorocite. Poduri și diguri spulberate, sute de localități afectate, mii de hectare de culturi compromise, case și mașini luate pe sus de viituri, intervenții cu pompieri și elicoptere, sute de oameni evacuați forțat, bătrâni care trebuie să o ia de la zero fără niciun ban, morți. Imaginea dezastrului ne amintește, an de an, de nepăsarea autorităților locale și centrale și de proasta administrare. Ploile vin de la natură, evident, iar calamitățile se combat cu saci de nisip. La fiecare viitură, se găsesc voci, dintr-o tabără sau alta, în funcție de cine este la putere, care să critice, pe bună dreptate, faptul că s-au tăiat pădurile, că nu se fac regularizări ale cursurilor de apă, că rigolele sunt colmatate și șanțurile de preluare a apelor pluviale acoperite de pământ și vegetație. Totul se oprește însă la critică și la aparițiile televizate. Se duc alimente, se mai construiesc niște case pentru sinistrați, multe cu sprijinul unor fundații.
Problema de fond rămâne. Este doar peticită de măsuri urgente, pe termen scurt, iar strategiile pe termen lung sunt veșnic în faza de proiect, indiferent de guvernare. De ani buni nu s-a luat nicio măsură împotriva edililor care au dat autorizații de construire în zone cu risc de inundații, dar nici pentru protejarea oamenilor din aceste localități amenințate de viituri. Nu sunt bani, nu sunt terenuri este scuza cea mai la îndemână.
Totuși, unde sunt banii și terenurile?! De mai bine de zece ani, se aruncă bani pe eliminarea efectelor inundațiilor și nu a cauzelor. Mai grav decât lipsa de implicare a guvernanților este disprețul, afișat fără nicio jenă în ”vizitele de lucru” pe teren, în pantaloni la dungă și pantofi lustruiți, terminate cu postări pe Facebook. Pentru că trebuie să știe poporul, prin orice mijloace de informare, că mai-marii au fost în mijlocul oamenilor atunci când i-a lovit nenorocirea. Cu o incredibilă aroganță a primit atenționarea de inundații – cod roșu – și directorul general al Administrației Naționale Apele Române. A plecat liniștit în concediu, în Turcia. A fost demis de-abia acum, nu anul trecut când același director a intrat în concediu tot în timpul calamităților. După un tipar prestabilit, guvernanții cer acum… rapoarte despre cum s-au cheltuit banii pentru Apele Române. Caută vinovați, se fac verificări. Ca în fiecare an, rapoartele vor fi aruncate într-un sertar, nimic concret nu se va întâmpla, poate vreun funcționar va primi o sancțiune pentru că nu a trimis la timp o hârtie, vine toamna, începe noul an școlar, iar guvernanții merg din nou la pozat, de data aceasta lângă bobocii entuziaști.
Apreciez compasiunea fata de semeni. Respect adevarul scris/spus care poate schimba in bine vietile oamenilor. Sa ne ferim de judecati, rautate, ura, manie, certuri care pot avea repercursiuni negative asupra noastra.