Călătoria în București: infernul unora, plăcerea altora

Zilele trecute s-au făcut ultimele înscrieri la unele facultăți din București, adică la cele care dau admitere în toamnă. Întîmplarea a făcut să mă aflu și eu într-una dintre dimineți în gara din Bacău și să merg tot la București. Așa am văzut un spectacol pe cinste. Călătoria spre capitală i-a făcut foarte fericiți pe unii tineri, însă mie personal mi-a creat o indispoziție totală.

Mai întîi că tinerii, cît au așteptat pe peron sosirea trenului, au scos din țigări un fum mai ceva ca locomotivele cu aburi. Pe drum au fost gălăgioși nevoie mare. Cum ajung în Gara de Nord, viziunea asupra orașului acela spre cate trag toți absolvenții de liceu începe să ia altă culoare, una apropiată de gri. Să vă spun și de ce: taximetriștii sînt gata să-ți sară în gît numai ca să le accepți serviciile, cerînd infima sumă de 200.000 de lei ca să te ducă în centru. Te gîndești dacă vorbește serios sau are glume în program, din moment ce biletul cu Intercity te-a costat de la Bacău la București ceva mai mult decît banii pe care ți-i cer ei. Taci și continui drumul spre metrou. Poate chiar îți dai seama că te-ai pierdut în gară sau prin stația metroului. Puțini bucureșteni pe care-i întrebi sînt dispuși să-și piardă timpul cu tine și să îți explice. Se găsește însă cineva mai vîrstnic care să te asculte, îți explică și așa aungi la metrou. Dai 16.000 de lei pe bilet și te poți plimba cu el pînă ți se face rău sau pînă reușești să ajungi unde vroiai.

Odată ajuns în centru trebuie să te stăpînești să nu o iei la fugă. Nu de alta, dar rămîi uimit cum tîrgul săptămînal de la noi se găsește acolo chiar în renumitul centru al capitalei. Țiganii care vînd CD-uri cu jocuri piratate sînt chiar în fața magazinelor specializate în domeniu, iar țigăncile vînd de-a lungul străzilor breteluțe transparente la sutiene și piatră de baie la 10.000. Cele care vînd flori sînt deja peste ceilalți, așa că peste ele trecem cu vederea. Cerșetori cît cuprinde Piața Unirii și Piața Universității, care mai de care mai „orb” și mai „mut”. Cît despre cîinii vagabonzi, vezi cu ochii tăi că Băsescu a avut dreptate. Orice parc are haitele sale de cîini drăgălași care stau lîngă banca ta, care te miros și care te consideră sau nu gustos și bun de-o cină. Dacă vrei să fugi de ei, atenție la trafic. Bucureștenii de la volane sînt cam daltoniști: roșu e confundat de atîtea ori cu verdele, că ajungi să crezi că verdele pentru pietoni nu s-a inventat încă.

Eh, dar la un moment dat ți s-a făcut foame și asta înseamnă că trebuie să iei ceva la stomăcel. Nu-ți fă iluzii că ai să găsești o pizza la 30.000, ca la „Intermeridian”, nici măcar un hot-dog. Gradul de civilizație e înalt aici, la fel și prețurile. Plimbă-te prin magazine poate îți trece foamea, dar și acolo sînt prețuri la haine cu foarte multe zerouri.

Haideți totuși cu toții la București, că acolo-i bine, cîinii se plimbă cu covrigi în coadă (sau fără), mierea și laptele curge din belșug (dar s-ar putea să nu fie pentru tine). Lumea de acolo e bună, te așteaptă cu brațele deschise, mai ales că ești moldovean de-al lor, „care trage țara în jos”. Nu contează că tu n-ai văzut de mult atîta harababură, mizerie și praf. Capitala-i sfîntă și, din păcate, așa se cred și locuitorii ei. Cînd te văd pe stradă, se întreabă „ce boala mai caută un moldovean p-aci” și te ocolesc de parcă ai avea cel puțin febră tifoidă. (Andreea CEASĂR)