• fiecare din cele șapte zile din prima săptămînă a Postului Paștelui are semnificația ei
Prima săptămînă din Postul Mare este cunosctă în popor ca fiind plină de „sărbători băbești” sau „zile cu prilej”, neconsemnate, însă, în calendarul creștin. Tradiția cere ca cele șapte zile din Săptămîna Mare să fie respectate cu sfințenie pentru ca oamenii să fie feriți de tunete, fulgere sau „vînt rău” și pentru morți. Prilej înseamnă pricina sau motivul pentru care a trăsnit o claie de fîn ori vîntul a distrus pînza întinsă pe pajiște la înălbit. Dacă celelalte „zile cu prilej” sînt presărate de-a lungul anului, zilele primei săptămîni din Postul Paștelui sînt sărbători compacte. Fiecare poartă un nume și este destinată unor munci precise.
Lunea urîtă
Pentru că este prima zi din post, este urîtă de toată lumea. Înainte de răsăritul soarelui se scoate cenușa de la sobe și se presară cu ochii închiși peste straturile din grădină, pentru ca, peste an, legumele să nu fie atacate de virmi și alți dăunători. În această zi nu se țese, nu se toarce, nu se coase, nu se spală haine, nu se coace pîine. Singurul lucru indicat este semănatul răsadului. Din răsadul semănat în lunea urîtă va ieși, în mod sigur, o varză frumoasă.
Marția dintre tunete
În această zi nu se lucrează aproape nimic: nu se coase, nu se țese, nu se toarce pentru ca, peste an, toți cei din casă să fie ocrotiți de tunete și trăsnete.
Miercurea Milostivelor
Milostivele se mai numesc slăbănoage. Sînt luminițe cu cap de om care joacă, pe la unu-două noaptea. Merg o bucată de drum, se opresc și joacă în sus și-n jos. Pleacă iar și iarăși se opresc să joace.
Nici în această zi nu este permis să se lucreze nimic. Pentru a putea lucra în această zi, există o modalitate de dezlegare. Cea care vrea să lucreze face „prescurile Milostivelor”. Pe o hîrtie pune, cît ia cu trei degete, șapte grămăjoare de făină și șapte de cenușă, sub formă de prescură. Aprinde o lumînare și pune prescurile între spini, pe un băț ori într-un par din gard. Prescurile Milostivelor se pun înainte de răsăritul soarelui. La întoarcere, femeia dă de pomană două ouă la doi copii care nu știu încă să zică „mulțumesc”, adică foarte mici și apoi lucrează. Sînt însă puține femei care au voie să facă Prescurile Milostivelor. Miercurea Milostivelor se ține mai ales pentru Frumușele sau „vîntul rău”, ca să nu distrugă pînza pusă la înălbit sau, pe timpul verii, fînul. De obicei, „vîntul rău”, sau vîrtejul, are o putere extraordinară, putînd să ridice de la pămînt copii sau căpițe întregi de fîn și să le ducă pînă cine știe unde, împrăștiindu-le. Pînza o învîrte printre crengile copacilor, încît nu mai poate fi luată decît tăiată bucăți ce nu pot fi folosite decît la croitul cămășilor. În această zi este interzis să se spună celor din jur vorbe urîte sau ocare. Trebuie să i se adreseze numai cuvinte frumoase, de laudă. Ce pot face Milostivele, luminile cu cap de om, dacă nu li s-ar fi respectat ziua, nu se știe, însă puțini sînt cei care, odată ce au aflat despre aceste tradiții, îndrăznesc să le încalce în vreun fel.
Joița verde
Pentru ca iarba care va crește peste an să fie mare și frumoasă, este bine ca în această zi să se țeasă, să se boncăne și să se facă mult zgomot. În această zi țesutul nu mai este lucru, ci ritual.
Vinerea seacă
Nu se lucrează orice în această zi. Se deapănă, se aleg semințele de flori, sămînța de fasole pentru primavară, se verifică lăzile cu haine.
Sîmbăta morților
Se ține ziua pentru morți. Nu se mănîncă de dulce, dar se dă pomană în numele lor. Nu se spală rufe și nici nu se face leșie. Femeia care se va încumeta să spele ori să facă leșie le dă morților să bea apa în care a spălat. În nici o sîmbătă a morților nu este voie să se spele haine. Am putea zice că zilele se țin pentru apă, pentru purificarea ei.
Duminica taților
Duminica este a taților, spun cu maliție bărbații. Asta înseamnă că este o zi în care este sărbătoare pentru toată lumea. (Elena SOLOMON)
Lasă un răspuns