• ca să facă rost de bani, unii tineri nu-și mai cumpără cartelă la cantină, ori „uită” să achite căminul, deși părinții le-au dat bani • există însă și afaceri serioase, precum vînzarea SMS-urilor sau copierea pe CD-uri a filmelor furate de pe Internet
Nimic nu se compară cu anii studenții, mai ales dacă stai într-un campus universitar și primești în fiecare lună bani de acasă. Probabil că părinții au făcut un curs de contabilitate în tinerețe, pentru că banii sînt calculați pînă la ultima centimă, adică bani de cămin, bani pentru cantină și puțini bani de buzunar. Problema nu este cînd primești banii, ci că nu sînt niciodată suficienți. De aici încep problemele: calcule peste calcule, scenarii și mici investiții, de cele mai multe ori nerentabile. Cea mai la modă metodă de a face rost de bani este „pasarea cantinei”, o practică des întîlnită la studenți. Dovada cea mai clară este numărul mic de persoane care mănîncă la cantină. De aici, îți rămîn maxim 700.000 lei. Această sumă poate fi rotunjită , cu puțin noroc, multă dibăcie și puțină nesimțire: „uiți” să-ti plătești căminul. De nesimțire ai nevoie pentru a rezista nenumăratelor apostrofări ale administratorului, că doar să te dea afară din cămin nu poate. Și uite așa s-au stîns cam 2 milioane de lei, cu tot cu banii pe care i-ai primit de acasă. Păcat că banii nu ajung decît o săptămînă, pentru că trebuie să-ti achiți datoriile de luna trecută, pe care le ai la colegii de cameră. Din ce iți rămîne, iți cumperi țigări și mîncare, pe formula „mult și prost”, încît să-ți ajungă pînă la sfîrșitul lunii. Dacă după toate aceste „investiții” mai rămîi cu ceva bani, te poți considera un om fericit. Cînd se termină și ultimii bani, începe o cursă infernală de supraviețuire. Îți pui mintea la contribuție și încerci diferite mici inginerii finaniare. Îți vinzi telefonul celular, pe care ți l-au dat părinții cînd ai plecat la facultate, și îti cumperi unul mai vechi, mai ieftin și mai prost și speri că luna următoare părinții îți vor trimite bani să-ți poți cumpăra un telefon nou.
Poți vinde SMS-uri sau să copii filme furate de pe Internet
Dacă ești norocos și ai un computer de acasă și te-ai conectat la Internet, poți face bani vînzînd SMS-uri sau, dacă ai dotările necesare, poți inscripționa CD-uri cu muzică sau filme descărcate de pe Internet. Vînzătorii de SMS-uri sînt la mare căutare, pentru că de pe Internet nu mai pot trimite mesaje scrise pe celular decît cei care și-au făcut un cont mai vechi. Prețul pe mesaj este stabilit la fața locului. Dacă ai avut suficientă putere de convingere și părinții ți-au mai cumpărat și un scaner și o imprimantă performantă, mai poți scoate bani din diferite falsuri. Le poți vinde legitimații de student false celor care le-au pierdut și celor care au spirit de universitari, dar nu au avut noroc să intre la o astfel de instituție. Mai poți falsifica cartele de masă la cantină și să le vinzi la jumătate de preț, se pot falsifica abonamente de autobuz, bilete la teatru sau la concerte. În general, se falsifică orice nu are elemente de siguranță. Totuși, și aici există o condiție: să nu faci economie la tonerul imprimantei. E drept că sînt puțini cei care fac astfel de lucruri, dar sînt destul de căutați, afacerea mergînd de minune. Nu le este frică de concurență, pentru că, după spusele lor, „este loc pentru toată lumea”.
Dacă nu ai nici calculator nici celular iți poți vinde hainele, pantofii, perna, cearșaful, asta în cazul în care nu ți le-a furat cineva pînă acum. Fetele întreprinzătoare fac masaje contra cost. Nu prea le merge treaba, pentru că la banii pe care îi cer, potențialii clienți preferă să se maseze singuri.
Nu ai bani, faci petrecere
Un alt mod de a face bani sînt petrecerile. „Gazdele” sînt, în marea majoritate a cazurilor, studenții care rămîn fără bani și nu mai au ce vinde. Procedeul este simplu: se dă zvon în cămin că se organizează o petrecere în cămin la o anumită cameră, se anunță „vedetele” care vin (cele mai populare persoane din cămin sau din facultate), să se știe de la început că petrecerea nu va fi monotonă. Apoi se face un necesar minim al produselor de consumat la petrecere și, astfel, se știe și o sumă estimativă pentru toată petrecerea. Anunțul se face cu cel puțin cinci zile înainte de petrecere, cerîndu-se și o confirmare a prezenței, ca să se poată împărți costurile. Oricum, nu se cere mai mult de 50.000 lei de personă și asta numai în cazul petrecerilor cu număr redus de petrecăreți. De obicei se cer mai multe produse decît se consumă, ca să-i rămînă și gazdei ceva pentru următoarele zile, pînă intră în posesia banilor de la părinți. Petrecerea trebuie organizată cu mare atenție, pentru că nu se știe următoarea dată cînd rămîi fără bani.
Dacă românul s-a născut poet, studentul s-a născut inventiv și scoate bani din orice. Cred că unii ar putea să-i învețe pe profesorii plini de teorie ceva practică în marketing și contabilitate. (Alexandru COVACI)
Lasă un răspuns