• familiile care locuiesc în căminul TIAB nu au gaze și apă caldă • oamenii nu au bani ca să se racordeze și speră în ajutor de la primărie, ori de la firma care de la care și-au cumpărat camerele
Cele cîteva zeci de familii din căminul de locuințe TIAB, situat pe strada Bucegi din Bacău, trăiesc de ani de zile fără gaze. Conducta de gaze naturale a fost trasă pînă la cîțiva metri de bloc, iar de aici mai departe, racordurile trebuiau făcute de către oameni.
Locatarii din cămin sînt însă prea săraci ca să-și aducă gazul în case. Ana Tusă, una dintre persoanele care stau în căminul Tiab, spune că face mîncare la butelie, dar că trebuie să facă mereu economie, ca să le poată găti zilnic celor doi copii. Chiar și așa, o dată la două săptămîni, soțul femeii merge să cumpere o butelie nouă. „O butelie costă 270.000 lei și ne ține cam două săptămîni. Facem multă economie, pentru că sînt scumpe, dar și greu de adus. O aducem cu autobuzul, chiar dacă nu e voie”, ne-declarat Ana Tusă.
Și Maria Mititelu, o altă vecină, s-a plîns de viața grea din cămin. Femeia locuiește de șapte ani aici și și-ar dori să aibă gaze, dar dacă nu sînt bani, fiecare trebuie să se descurce cum poate. „Copii sînt greu de întreținut în astfel de condiții, dar ne descurcăm. Sînt conștientă că noi trebuie să investim, dar dacă nu avem cu ce?!”, ne-a spus Maria Mititelu.
Ca și cum problemele acestea nu erau suficiente, blocul cu pricina nu primește nici apă caldă. Locatarii ar putea beneficia de această facilitate, dar numai după ce asociația montează un contor de bloc. Banii investiți ar urma să se scadă din viitoarele facturi ale locatarilor. „S-au strîns cîte 100.000 lei de familie pentru contor, dar ne-au dat banii înapoi pentru că nu a dat toată lumea”, ne-a povestit Ana Tusă.
În atare situație, căminiștii așteaptă sprijin de la primăria din Bacău sau de la administrația firmei TIAB. Ghiță Bostan, administrator la TIAB, a explicat că rezolvarea problemei stă doar în mîna proprietarilor camerelor din cămin. „Le-am spus că nu-i putem ajuta, pentru că fac parte dintr-o asociație de propietari, dar ei tot insistă”, a spus Bostan. Deși locuiesc de ani buni în oraș, familiile din acest cămin nu vor avea, probabil, mulți ani de-acum înainte gaze și apă caldă și vor trăi mai rău ca la țară. Iar dacă acest cămin este considerat unul al sărăciei, în scurt timp și sărăcia va fi un lux, o cameră aici costînd, după pretențiile proprietarilor care vor să le vîndă, circa 150 de milioane de lei. (Alexandru COVACI)
Lasă un răspuns