Campania electorală, de la papion la golan

Florin POPESCU

Campania electorală a început deja de cîteva zile, dar toată lumea pare mai interesată de alegerile din America decît de cele din România. E al treilea ciclu electoral care mă prinde ziarist și debut mai anost nici c-am văzut. Altădată, din prima zi de campanie se umpleau zidurile, vitrinele, stîlpii de afișe, de poze cu fețe marțial-zîmbitoare. Nu se poate să nu vă amintiți de pozele alb-negru, reclamele de un haz involuntar, bătăile ce se încingeau între tinerii lipitori de afișe. Plus cele cîteva zeci de partide și partidulețe, de nu le mai știa nimeni șirul. Nu i-ați uitat, cu siguranță, pe alde Brătianu-Cartof, contele Zambra etc. Fără să-și propună, oameni ca ei înveseleau atmosfera, scoteau populația din amorțire, fie și numai pentru un hohot de rîs. Puteți să rememorați și haioasele dezbateri televizate și autoprezentările pe care și le făceau candidații. „Mă numesc Z și vreau să fiu deputat (sau senator, sau președinte). Mergeți duminică la vot și alegeți-mă pe mine, nu pe altul. Eu sînt cel mai bun”. Și bla-bla-bla.

Dar s-au dus timpurile alea. Cu mici excepții, toți candidații sînt scorțoși, vor să pară docți și vorbesc o păsărească învățată la înaltele școli de partid. Pe vremuri, nu prea erau luați în seamă experții, politicienii nu își angajau consilieri de imagine și, parcă, încrîncenarea nu era atît de mare ca acum. Cu toate astea, oamenii politici păreau veritabili, nu împăiați, ca în prezent. Nu vă este oare dor de eleganța unui Ion Rațiu? Nu-i așa că ne-ar prinde bine un papion ca al regretatului țărănist? Nimeni n-a reușit pînă acum să umple un asemenea gol. Poate n-ar fi fost bun de președinte, dar nivelul dezbaterii era cu siguranță ridicat cu grație la înălțimi la care încă nu s-a mai ajuns de atunci. Nu vă pare rău că rîdeați, la începutul anilor 90, cînd auzeați că țărăniștii o luau pe coajă prin parcuri? Fiecare bîtă care cădea pe spatele unui țărănist sau fost deținut politic ne mai arunca 10 de locuri în fruntea topului țărilor babaniere. Aveți momente cînd vă gîndiți cît de mare era manipularea fesenistă? Dar astea s-au terminat pe la mijlocul deceniului trecut. Cu o întîrziere de cel puțin cinci ani, românii au început să clădească un început de democrație.
Și iată unde am ajuns acum. Politicienii reacționează mereu cu întîrziere, iar deciziile le iau cu mare greutate. Candidații consumă imense energii uitîndu-se chiorîș la ce fac alții, în loc să-și vadă de ciorba lor. Echipele de campanie – că au apărut și aceste accesorii electorale – încă nu cunosc regulile jocului. La Bacău, mai ales, se lucrează după ureche. Politicienii încă mai cred că lauda de sine este degrabă aducătoare de voturi. N-au înțeles nimic din lecția ce li s-a predat în vară, cînd candidatul cel mai mediatizat și lăudat a pierdut lamentabil alegerile.
Campania electorală n-a început încă. Chiar dacă pornește mai greu, cu siguranță va duce la paroxism ambițiile și paranoia unor partide și candidați.

Ca să vezi ce-nseamnă soarta, cum îi alătură sau desparte ea pe oameni. Cine-ar fi crezut că foști inamici vor ajunge colegi de liste? Iată și un exemplu elocvent. Un fost ziarist scria despre un pedeserist, în 1996, că „Golanul X rupe afișe”. După opt ani, ziaristul și Golanul se regăsesc pe aceleași baricade, candidați din partea unui partid de esență fotbalistică. ctorală n-a început încă. Chiar dacă pornește m

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!