Campioana olimpică din Bijghir

• băcăuanca Angela Tamaș Alupei este din nou campioană olimpică, după ce a triumfat ieri pe lacul de la Skinias în proba de dublu vîsle, ambarcațiune ușoară, alături de colega și prietena sa Constanța Burcică • părinții săi, din satul Bijghir, au urmărit cursa finală de ieri dimineață cu sufletul la gură • lacrimile bucuriei au venit apoi ca o binemeritată descătușare, după care telefoanele au început să curgă și ograda să se umple la „chermeză”, după cum a precizat capul familiei, Neculai Tamaș

Cursa fenomenală către aur

Ieri, la 8:30, ora României, pe lacul Skinias s-a dat startul în finala olimpică la dublu vîsle feminin, ambarcațiune ușoară, cu echipajul Angela Alupei / Constanța Burcică în postura de principal candidat la titlul olimpic. Cotracandidate, echipajele din Australia, Germania, China, Polonia și Olanda. Fetele noastre pleacă liniștite, fără să forțeze, dar țin sub strictă supraveghere partenerele de întrecere. La 500 de metri Australia se află în frunte, urmată de Germania, China și Polonia. România este pe poziția a 5-a. La 1000 de metri, Australia își mărește avansul față de a doua clasată, Germania. Româncele urcă pe poziția a treia. În continuare, Australia și Germania fac eforturi disperate pentru a-și conserva pozițiile, dar în zadar. Alupei și Burcică trec în frunte în stil de mari campioane. Strocul se mărește constant și fetele noastre mai au un singur țel, să vîslească spre aur și pe ultimii 500 de metri. Finișul lor este devastator. În spate se schimbă situația, Germania trece pe locul al doilea și este urmată, surprinzător, de Olanda. În sfîrșit, semnalul trecerii liniei de sosire cu România în frunte. Victorie! Angela izbucnește în lacrimi și nu se poate opri nici după ce ambarcațiunea acostează. Sînt lacrimile olimpice ale bucuriei. În tribună o așteaptă, tremurînd tot de fericire, soțul, Dorin. În casa părintească de la Bijghir curg alte lacrimi, la fel de frumoase.

Angela nu știa de venirea soțului

Dorin Alupei a ținut să-i facă o surpriză soției sale și nu i-a spus că va veni să o vadă. A plecat din țară de sîmbătă, a sunat-o apoi pe Angela dar nu i-a spus că se află în Grecia. Ieri dimineață și-a găsit un loc în tribună alături de mica galerie românească. Fostul canotor trăiește cursa la intensitate maximă. Știe mai bine ca nimeni altul ce efort presupune o asemenea cursă și ce putere și concentrare trebuie să ai pentru a o cîștiga. Are ceva emoții întrucît Angela s-a pregătit pentru această olimpiadă mai puțin de un an. A făcut-o însă foarte bine și, la jumătatea cursei, i-a spulberat soțului său temerile. Laurii olimpici se întrevăd și apoi, la scurt timp devin palpabili. Urmează festivitatea de premiere. Angela e cît pe ce să priemească două medalii dar îi face semn oficialului că are deja una și că a venit rîndul Constanței Burcică la premiere. Se intonează imnul național al României. Angela nu-și poate înăbuși plînsul, dar nici nu e nevoie. Este plînsul împlinirii care se revarsă peste o nouă pagină de aur a canotajului românesc și a sportivilor de pe aceste meleaguri.

Lopețile au mers bine

Cu trei zile în urmă, acasă la familia Tamaș, mama Angelei urmărea dimineață cursa de canotaj de la 8^1 feminin. Bătăile în poarta casei cu numărul 35 sînt cu greu auzite. Cîinele latră din toți rărunchii să-și anunțe stăpînii că au musafiri. Capul familiei lucra în vie. „Moșneag, hai oleacă încoace!”, își strigă Maria Tamaș soțul. Nea’ Neculai vine agale. „Ce-i măi femeie? Ce s-a mai întîmplat?” „Au venit să te filmeze. Aranjează-te și tu un pic!” „Lasă, că doar nu mă însor acu”. Neculai Tamaș este circumspect și nu se pronunță asupra medaliei: „Mai este pînă atunci. Să vedem cum merg lopețile. Mi-aduc aminte că atunci cînd au luat-o la Dinamo avea 15 ani. Nici nu știa să înoate. Am întrebat-o: «Și tu ne lași?». Mi-a răspuns: «Da’ celelalte cum au plecat?». Maică-sa plîngea. Acum, ce să zic? Cum sîntem noi, familia, bucuroși, așa să fie toată lumea”. Ieri, Neculai Tamaș s-a convins că lopețile merg. „Mulțumim Domnului și tuturor celor care ne-au fost alături. În timpul cursei am strîns din dinți și din ochi. Ne-am bucurat mult și am plîns. Dumnezeu i-a răsplătit munca”, a mărturisit Maria Tamaș care a fost imediat completată de soțul său: „De-acum tragem la chermeză”.

Remember Sidney 2000 – primul aur olimpic

24 septembrie 2000, ora 8 a Australiei, ora 3 a României. Se dă startul în finala olimpică la dublu vîsle feminin, ambarcațiune ușoară. Pornesc în trombă șase echipaje, între care, pe lîngă cel al României, compus din Angela Tamaș-Alupei și Constanța Burcică, se numără și alte trei cu pretenții la fel de mari la titlu, ale Germaniei, Statelor Unite și Australiei. „Noi am plecat în forță dar adversarele noastre au tras de vîsle mai abitir. Ne-au luat un pic prin surprindere și, pînă ne-am dezmeticit, la 500 de metri (n.r., cursele de canotaj se desfășoară pe distanța a 2000 de metri) eram pe locul al 4-lea. La 1000 eram pe 3 iar la 1500 pe locul al 2-lea. Cam pe la 1700 de metri am trecut pentru prima oară în fața Germaniei, însă doar cu un cioc de barcă. Cînd am trecut linia de sosire m-am uitat imediat pe tabela de afișaj pentru că nu știam cine a cîștigat. Am izbucnit în plîns de bucurie, România era prima”, ne-a povestit pe scurt Angela Alupei. Clasamentul în proba de dublu vîsle ambarcațiuni ușoare a fost următorul: 1. ROM+NIA, 2. Germania (la 2 zecimi de secundă), 3. SUA.

Soțul Angelei a pierdut finișul

Aflat în tribună, cu gîndul și inima alături de soția sa, canotorul Dorin Alupei a filmat cursa pe ecranul instalat de organizatori, mai puțin ultima sută de metri, cînd emoțiile l-au copleșit. „Au plecat din spate și cunosc ce înseamnă asta. Am pierdut finalul, că îmi trenura mîna și n-am mai putut filma. Emoțiile au fost mai mari decît în cursa mea”, spune Dorin. Component al echipajului ambarcațiunii de 8 plus 1, Dorin Alupei a concurat în aceeași zi, în ultima cursă a întrecerii (n.r., Angela a concurat în prima), dar România a terminat a șasea. „Au fost perioade cînd eu am mers mai bine, atunci a fost ziua ei”, a ținut să precizeze cu bucurie Dorin, care ține la soția sa mai mult mai mult ca la ochii din cap.

Colecționara de medalii

Angela, Gina cum îi zic părinții, s-a născut de Armindeni, în 1972, în Bacău. Cea de a patra fiică a familiei Neculai și Maria Tamaș, din Bijghir, comuna Buhoci, mezina, a avut multe de tras pînă cînd s-a apucat de canotaj. Antrenorul Ion Dospinescu a fost cel care a văzut, printre primii, ce calități are Angela. Pînă să ajungă să i se recunoască meritele, Angela a cărat tone de apă, cu găleata, ca să ude în grădină. „Făcea tot ce era mai greu în ogradă, în vreme ce surorile sale mai mari erau ceva mai favorizate. A fost cea mai necăjită dintre toate fetele (n.r., Angela mai are trei surori, Clara, Mariana și Lucica). Dis de dimineață ducea vaca la păscut. A avut o copilărie grea”, își amintește tatăl său. Acum, Angela se preocupă de umplerea unei găleți cu medalii și reușește.

Cetățean de onoare

Campioana olimpică la dublu vîsle, Angela Alupei a fost recompensată moral pe 10 iunie 2001 prin acordarea statutului de cetățean de onoare în satul în care a copilărit, dar nu și în orașul în care s-a născut. Atunci, la festivitate a participat o altă campioană olimpică, Doina Melinte, director al Direcției Județene pentru Tineret și Sport, venită special de la București, unde se disputau „internaționalele” atletice ale României. Prefectul de Bacău n-a venit, deși a fost invitat.

Festivitatea desfășurată în curtea școlii din Bijghir, unde a învățat și Angela, a debutat într-una dintre sălile școlii. Campioana olimpică a răspuns, vădit emoționată, întrebărilor venite din partea purtătorului de cuvînt al copiilor adunați să ia autografe și să schimbe o vorbă cu marea sportivă, după care s-a ieșit pe terenul de sport. Printre invitații primarului de Buhoci, Mihai Antuca, autorul referatului care a dus la la acordarea titlului de cetățen de onoare al comunei, s-au numărat mai multe oficialități și persoane publice, dar înghesuiala n-a fost mare. Un minitaraf, alcătuit dintr-un trompetist și un saxofonist, a reamintit cum sună imnul național, în vreme ce pe Angela o podideau lacrimile, cu gîndul la festivitatea de premiere din Australia. „Mulțumin bunului Dumnezeu – a deschis primarul gura – că a lăsat vremea cu noi”, după care a dat citire hotărîrii privind acordarea titlului de „Cetățean de onoare” Angelei Tamaș-Alupei și i-a înmînat acesteia „cheia satului”, după cum s-a exprimat campioana olimpică.

„Ea e Angela, campioana mea”

„Doresc să mulțumesc tuturor celor prezenți și celor care au avut această inițiativă. În primul rînd mulțumesc lui Dumnezeu pentru părinții și soțul pe care-i am. Am emoții mai mari decît înaintea startului din finala olimpică”, a mărturisit, printre sughițuri de plîns, Angela Alupei. Imediat, atmosfera s-a destins, odată ce un grup de eleve i-au cîntat, atît ei cît și Doinei Melinte, un potpuriu încropit în preziua acordării titlului de cetățean de onoare din libretul căruia s-au remarcat cuvintele „Ea e Angela, campioana mea, ea e Doina, campioana mea, și toată țara o iubim pe ea”, „Inima mea bate pentru tine” etc. Înconjurată de fani, Angela a oferit cu generozitate apoi autografe, tuturor celor care le-au solicitat.

Soțul a convins-o să nu renunțe la canotaj

Angela Tamaș a fost selecționată în lotul clubului Dinamo în 1987, după care, în 1991, a devenit componentă a lotului național de canotaj. În 1992 și 1993 a cîștigat titlul mondial la tineret, în 1994 a luat „bronzul” la Campionatul Mondial al seniorilor cu echpajul de 8^1, în 1995 argintul în aceeași probă, iar din 1997 a trecut la schif dublu, ambarcațiune ușoară, cu care în acel an și în următorul a cucerit medalia de bronz la „mondiale”. Momentul de cumpănă a venit în 1999, cînd, pe fondul unor probleme de stomac care au degenerat într-un început de ulcer și afectare a bilei, Angela a vrut să renunțe. Cel care a convins-o să continue lupta a fost soțul ei. Angela s-a operat de colecist la Spitalul Colțea și apoi a revenit în forță în actualitatea sportivă. Aurul olimpic a confirmat că soțul a avut dreptate. „Angela este de o voință și corectitudine ieșite din comun. Dacă își pune în cap ceva reușește”, spune cu modestie Dorin, care la rîndul său s-a confruntat cu o hernie de disc ce l-a determinat să renunțe la sport. După olimpiada de la Sidney, Angela a întrerupt antrenamentele și s-a ocupat mai mult de viața de familie și a decis să stea departe de competiții. Așa a făcut, dar n-a stat degeaba, ci a născut o fetiță.

Francesca Ioana Alupei

Familia Alupei locuiește într-o casă la marginea Bucureștilor. De un an și șapte luni în casă este tot timpul lumină și bucurie. Atunci a venit pe lume odorul Angelei și al lui Dorin, Francesca Ioana. Zburdalnică, așa cum stă bine oricărui copil, Ioana umple de fericire inimile părinților. Bineînțeles, părinții au grijă să nu-i lipsească nimic. Angela știe că a avut o copilărie grea și se străduiește din răsputeri ca fiicei sale să-i fie cît mai bine. Principala preocupare a Francescăi este, bineînțeles, joaca. Partenerul ei favorit de joacă este Stroe, motanul familiei Alupei.

Căpitanul Angela Alupei a avut 7.66 la sport, în clasa a 7-a

Angela lucrează în cadrul Ministerului de Interne și acum are gradul de căpitan. Poate că după această victorie va fi avansată la cel de maior. Pînă să ajungă cadru M.I., Angela a absolvit cursurile școlii din Buhoci, a făcut un an școala profesională de lucrători comerciali din Botoșani, a terminat liceul în București. În 2000 a absolvit Facultatea de Educație Fizică din Bacău. Cînd a fost numită cetățean de onoare al Buhociului, una dintre admiratoarele sale, Ioana Luciana Martin, elevă pe atunci la Liceul de Artă, a venit special la Buhoci ca să-i dedice o piesă muzicală pe care i-a și cîntat-o: „Badienierie în Si minor pentru flaut”, de Johann Sebastian Bach.

Cît despre școală, Angela a fost o elevă silitoare. În primii opt ani de școală a avut tot timpul medii peste 8, cea mai mare fiind 9.45, în clasa I. A avut tot timpul note mari la chimie și desen, dar a ținut pasul și cu româna și matematica. Îi plăcea și îi place foarte mult să citească. „A fost o fire retrasă, dar ambițioasă. Mergea mereu la bibliotecă și lua cărți. O întrebam ce tot citește acolo și îmi răspundea: «Nu trebuie să le știi matale pe toate»”. Altfel, interesant este că în clasa a 7-a a avut o medie tare ciudată, 7.66 la sport.

Modelele Lipă și Burcică

„Încă din școală îmi plăcea sportul, mișcarea. De asemenea, mi-au plăcut geografia, istoria, româna. Nu am avut un profesor preferat. I-am respectat pe toți, deopotrivă. Cînd am trecut la sportul de performață exemplele mele de urmat au fost Elisabeta Lipă și Constanța Burcică. Constanța avea rezultate mari încă de la juniorat. Este un exemplu de luptă. Fiind mai mică de constituție a muncit mult pentru a ajunge la un nivel foarte mare. Iată că a izbîndit și eu am avut de la cine să învăț”, a afirmat Angela.

După Olimpiada de la Sydney, Alupei a fost recompensată cu 30 de mii de dolari, un Ford Kia și un abonament pe un an la telefonul celular. Acum, Angela are tot dreptul să spere la ceva cel puțin la fel de consistent.

Primarul Mihai Antuca se laudă cu Angela

Mihai Antuca era și în 2001 primar al comunei Buhoci, în care cel mai mare sat este și acum Bijghirul. Din cei 4896 de locuitori ai comunei, peste 400 sînt plecați în Italia, la muncă. Bineînțeles, cea mai cunoscută dintre toți locuitorii de acum și atunci ai Buhociului este Angela Tamaș Alupei, iar primarul Mihai Antuca nu pierde nici un prilej să se laude cu ea. El a și fost cel care i-a acordat titlul de „Cetățean de onoare” prin hotărîrea Consiliului local din 29 mai 2001. Buhociul mai are încă 19 cetățeni de onoare, toți veterani de război. Dintre aceștia se mai află în viață 18, deoarece Gheorghe D. Rotaru a decedat a treia zi după ce a primit titlul. (Marius AMBROZIE)