Nu de puţine ori ne lamentăm că nu reuşim în viaţă, că toate visele noastre devin speranţe deşarte. Şi rareori avem puterea să o luăm de la capăt. Există însă oameni cu dorinţa de a învinge, de a le dovedi celor din jur, dar în primul rând lor, că prin propriile forţe se pot ridica fără să le fie ruşine să privească în urmă. Ştiu cât costă o pâine, dar mai ales cât de greu se câştigă. Nevăzuţi de nimeni, asudă din greu sau îşi irosesc cei mai frumoşi ani din viaţă pentru a fi mereu primii. Odată ajunşi aici, meritele lor abia dacă prind un colţ de gazetă sau un final de jurnal TV, printre atâtea ştiri cu politicieni, piţipoance, manelişti sau fotbalişti rataţi. Sunt ei. Campionii. Olimpici la învăţământ, medaliaţi la diverse discipline sau cu lacrimi de bucurie pe podium la intonarea imnului naţional. Toţi poartă pe umeri povara nopţilor de nesomn, a orelor întregi petrecute în faţa manualelor sau a zilelor de trudă pentru a-şi atinge scopul în viaţă. Vorbim aici în primul rând despre competiţiile individuale, la care valoarea este dată de fiecare individ în parte. Şi care sunt şi cele mai costisitoare.
Nu este puţin lucru, în cazul fetelor Lozincă (vezi fotoreportajul din pagina 6!), să fii dublu campion naţional, mamă şi fiică, timp de doi ani, şi să te menţii permanent în top. Şi nu la o competiţie oarecare, în balta din faţa porţii lui nea Gogu, unde câţiva inşi se adună pentru un concurs de pescuit. Ci la faza naţională, organizată de AGVPS, alături de alţi peste 150 de competitori, cei mai buni din ţară, unde chiar simpla prezenţă reprezintă o adevărată performanţă. Totul ţine de mentalitate. Cea de învingător. La fel cum învingător te simţi şi atunci când te bucuri de fiecare zi în care ai reuşit să faci ceva, la fiecare răsărit de soare, la fiecare “te iubesc” spus fiinţei iubite. Învingător se simte şi muribundul fericit că a mai câştigat o zi din viaţă, copilul din creierii munţilor care vede pentru prima oară marea, dar şi milionarul care a câştigat potul cel mare la cazino. Pentru fiecare dintre ei, fericirea se măsoară însă după alte criterii. “Vrei să fii fericit? – scria Eugen Ionesco. Nu privi în sus, priveşte în jos. Dacă vei privi în sus, vei vedea oameni mai fericiţi ca tine, şi te va durea. Priveşte în jos, la cea mai mare nenorocire, la un orb. Priveşte un orb, şi te vei duce liniştit acasă. Să-i mulţumeşti lui Dumnezeu pentru prezentul pe care-l trăieşti. Preţuieşte înainte de a pierde”.
Nimeni nu s-a născut învins sau învingător. Îţi dai seama abia după ce ai suferit. Ai căzut, dar ai reuşit să te aduni. Ai ieşit biruitor după fiecare bătălie ce te-a făcut să lupţi pentru propria fericire. Nedreptatea, egoismul, ura şi înşelăciunea celor din jur te-au făcut mai puternic şi te-au învăţat să te zbaţi pentru propriile vise, chiar şi cu tine însuţi atunci când a fost nevoie. Toate acestea te transformă într-un învingător. Măcar pentru o zi.
Lasă un răspuns