Cap limpede

Perle de… cultură

Mihai BUZNEA

Cei care au studiat cu aplecare pe texte teoria presei își vor aminti, cu siguranță, de acea formulare prin care este definit ziaristul. Ea sună cam așa: jurnalistul este omul unei anumite superficialități, fiindcă știe de toate dar, în același timp, nu stăpînește nimic. Explicația ar putea consta în aceea că profesia îl pune în varii situații în care trebuie să se descurce, cititorul trebuie să fie informat, așa că astăzi poți fi în postură de informatician, mîine – zootehnist, poimîine – tăietor de lemne, sau miner, sau petrolist, finanțist, istoric, comentator sportiv. înveți din mers, dacă ai timp; dacă nu, aplici regula celor cinci întrebări la care trebuie să răspundă, prin conținut, orice articol de presă și se cheamă că ai rezolvat problema. Redactorul șef nu servește explicații, iar secretarul de redacție îți cere textul, cu care să umple pagina.
Capcanele pot fi multe și lesne riști să cazi în ele. Eu însumi am fost victimă de mai multe ori. Dacă o uzină metalurgică sau un parc petrolier nu prea aveau secrete pentru mine, în schimb ogoarele patriei mă pîndeau aproape la fiecare pas. în cea dintîi primăvară petrecută la ziarul din Bacău am fost trimes să documentez un reportaj despre campania însămînțărilor de primăvară la CAP Sascut. Un inginer agronom la fel de tînăr ca mine – Gheorghe Fasolă – „m-a citit” arătîndu-se extrem de binevoitor și servindu-mi o întreagă lecție de agricultură. Cînd am plecat de la el încercam senzația că devenisem expert. Revenit în redacție, mi-am transferat întreg entuziasmul în vîrful condeiului, construind un text plin de inadvertențe tehnice. Asta, pentru că printre informațiile adevărate, amicul meu ocazional strecurase și cîteva… perle de cultură. între acestea, una era chiar gogonată: însămînțatul grîului de… primăvară! Gogoașa a trecut de toți, nu și de redactorul șef, care m-a luat la refec: de cînd grîu de primăvară la noi?! Poate prin țările calde…! Bine că, cel puțin, n-ai spus că se plantează, ori cine știe ce altă trăsnaie, că te-aș fi ras de la recoltare! Dar confuzia mea nu era, totuși, chiar atît de caraghioasă cum apărea la prima vedere; uitasem doar să precizez că era vorba de grîu furajer – care are un ciclu de creștere și recoltare mai scurt, și nu de grîu de panificație, cu care fusese reînsămînțată o tarla compromisă de gerurile iernii. Dar boss-ul nu era la cea dintîi experiență de acest gen. Cu cîțiva ani înaintea mea, un alt coleg – Gheorghe Ostroveanu, „prășise” o cultură de păioase, spre hazul și deliciul întregii redacții, iar în colecția de perle a ziarului figurau tehnologii precum plantatul plantelor furajere, însămînțatul cartofului ori iarovizarea puieților de pomi fructiferi. Apelînd la exprimări plastice, bombastice și de mare impact la cititori, tinerii reporteri aveau convingerea că dau numai lovituri mediatice care le cresc cotele profesionale. Astfel, fermele zootehnice erau denumite, plastic, uzine de lapte, îngrășămintele chimice reprezentau, figurativ, „pîinea din retorte”, instalațiile de caprolactamă de la combinatul chimic din Săvinești erau… turme de oi, iar plantațiile de vii se metamorfozaseră în „izvoare de apă vie”. Noroc de hîrtia pe care le scriam, fiindcă le suporta pe toate, bune și rele, adevărate și exagerate, fără să ne tragă de mînecă: vezi că ai luat-o razna!…
Dar istoria oricum se scria. Șansa noastră de a nu ne compromite în fața țăranilor, a celor care trudeau pe ogoare, era aceea că nu prea ne citeau. N-aveau timp de așa ceva. Ei făceau pîine, nu-i interesau perlele de… cultură. Iar atunci cînd descopereau vreuna știau să se amuze în genul „iartă-i, Doamne, că nu știu ce spun!” -, întărindu-le totodată convingerea că ziariștii nu fac altceva decît să mintă. Confuzia și necunoașterea încă făceau parte din recuzita exprimărilor. Dar, parcă acum, nu-i cam tot la fel? „Perlele” ne urmăresc zi de zi, sînt chiar mai multe, roiesc în jurul nostru. Trebuie doar să vrei să le observi.ziaristul. Ea sună cam a

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!