Capcanele vieții de student (I)

Viitorii studenți din anul acesta abia au trecut de faza frămîntată a testului de maturitate (bacalaureatul) și de „nebunia înscrierii” la facultate, și trebuie să se pregătească pentru o altă bătălie: obținerea unui loc în căminul studențesc și pregătirea unei „baze materiale” pentru a-și asigura condiții cît mai bune ale vieții de student. Și aceasta mai ales pentru cei care nu sînt din localitatea unde au reușit la facultate, cu deosebire pentru cei veniți din mediul rural, cu gîndul să-și schimbe starea socială țărănească cu cea de intelectual.
Parcă mă văd pe mine, în urmă cu peste 60 de ani, într-o perioadă (tot) burghezo-capitalistă, ca și cea de azi, dar cu vădite tendințe dictatoriale, în preajma declanșării războiului, cînd trebuia să ai prea mult curaj să-ți schimbi categoria socială; cînd țărănimea (încă) reprezenta cam 60 la sută din populația țării și se afla în acea stare cînd – vorba lui Marin Preda – „timpul nu mai avea răbdare”.
într-o asemenea perioadă istorico-socială încercam și eu „marea cu degetul”, cu toate riscurile posibile, să sparg aceste „diguri” sociale; conștient, însă, că totul depinde de voința mea de a învinge toate opreliștile. Și dacă „baza” materială îmi era asigurată, în mare parte, prin grija statului pentru orfanii primului război mondial, prima capcană pentru mine s-a dovedit tocmai acomodarea mea într-o lume nouă, a căminului studențesc de pe strada Șerban Vodă nr.24: un fel de „Turn Babel”, o gazdă colectivă, unde erau cazați studenți de la toate facultățile bucureștene: Litere, cu toate limbile clasice și moderne, Filosofie, Științe, Teologie, Drept, ASE ori Bele-Arte. Toți, mîndri de insigna facultății respective afișată cu ostentație pe revere.
Era o lume nouă pentru mine, ca și pentru toți ceilalți „boboci”, alături de ceilalți studenți aflați deja în anii superiori de facultate. O lume în care se vorbea în diferite graiuri (olteni, munteni, moldoveni, ardeleni, bănățeni sau bucovineni), o adunătură de tineri cu idei mai mult sau mai puțin confuze, dar nu o „întreprindere temerară sortită eșecului”, cum definește dicționarul noțiunea de „Turnul Babel”. Pentru că toți acești tineri nutreau o dorință comună: să-și vadă împlinit visul de a obține, după cei patru-cinci ani de studenție, o diplomă de licență și profesiunea dorită cu orice preț.
Cred că de același vis nobil sînt animați și studenții băcăuani de azi care se pregătesc să-și asigure un loc în căminele studențești, chiar dacă acestea nu oferă condiții dintre cele mai bune, cum se întîlnesc în căminele studențești din occident: cu camere de unul -două locuri, adaptate pentru conviețuire chiar în cuplu, și cu cantine – restaurant super-civilizate, pe care le-am văzut (și folosit) cînd am călătorit în Franța, prin 1972, la Tours ori la Nantes, în cadrul schimburilor de turism pentru tineret, împreună cu „Centre de cooperation culturelle et sociale”, din Franța. Chiar dacă aceste schimburi puteau deveni adevărate capcane pentru viața de student. (Marin COSMESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!