• la numai șase ani, Bogdan și-a luat în serios rolul de „șef de trib” pentru cei patru copii din Vladnic ajunși la Onești
Aliniați frumos pe o canapea dintr-o cameră de zi a Complexului de servicii comunitare nr. 3 din Onești, cei trei copiii din fața mea mă țintesc cu ochii negri ca niște mărgele. Ionuț și Gheorghiță au patru, respectiv, cinci ani, și par a căuta mereu privirea protectoare a lui Bogdan, fratele lor care, la numai șase ani, și-a luat în serios rolul de „șef de trib”. La numai cei doi anișori ai săi, Claudia e prea mică să înțelagă ce se petrece în jurul ei și preferă să stea în brațele unei educatoare. Părinții adevărați ai celor patru copii sînt undeva la Vladnic – Parincea, dar sînt prea puțin interesați de soarta celor mici, atît timp cît Protecția Copilului a fost obligată să-i scoată din familie pe toți cei șapte micuți. Cel puțin asta a fost ideea inițială, dar cei mai mari copii ai familiei Humulică nu au fost de găsit. „Marius a fugit de acasă, iar lui Grigore i-a fost frică de mașină”, explică, ca un om mare, Bogdan. Așa că la Onești au ajuns doar patru frați, în timp ce mezina, un boț de om de numai cîteva luni, a fost internată în spitalul din Bacău. „Pe cea mică o cheamă Lenuța. Așa au spus medicii din spital”, ne informează, prompt, Bogdan. Asta pentru că părinții nici nu s-au sinchisit să o boteze.
Sporturi extreme la Vladnic
Soții Humulică sînt cunocuți în Parincea ca niște cai breji. Pe tot ce pun mîna se transformă în băutură. „Tata era mai mult beat și, atunci, îl lua la bătaie pe Marius, fratele cel mare, în vîrstă de 13 ani, și apoi spunea că se spînzură”, povestește Bogdan. Asta cînd nu era ocupat să-și alerge odrasla mai mare prin curte. „Marius fumează și el și îi fura țigările lui tata. Atunci, tata începea să-l fugărească cu toporul prin curte”, a continuat puștiul. Deși pare de necrezut, frații Humulică aveau parte și de activități casnice. De exemplu, creșterea animalelor. „Avem patru pui, o găină și doi porci, pentru că pe unu’ l-a tăiat tata”, spune Bogdan. Un lucru normal pentru o familie cu șapte copii, ar spune cei mai mulți dintre noi, dar nu și soții Humulică, care au transformat godacul în băutură.
Cei mici au continuat să primească meniul zilnic, adică mămăligă rece cu borș de fasole. De altfel, Gheorghiță a începuit să plîngă în momentul în care nu a văzut nici un bob de fasole în ciorba de la Centru. Nu știa că un borș se poate face și cu carne. Descoperirile culinare ale celor patru frați nu s-au oprit aici. „Ieri le-am dat la prînz pilaf cu ficat de pui. Nu au mîncat pînă nu le-am explicat ce au în farfurie”, povestește Cirina Murariu Botez, directoarea CSC nr. 3 Onești. Deși a văzut multe la viața ei, ea s-a declarat uimită de mizeria care pusese stăpînire pe trupurile celor patru copilași. „Am auzit că un om poate avea solzi din cauza mizeriei, dar pînă acum nu am văzut așa ceva. Pur și simplu, nu mi-a venit să cred că niște copii pot să trăiască așa”, a adăugat directoarea Murariu Botez. Cît despre haine, acestea au fost arse imediat.
Sîngele apă nu se face
Venirea la Onești a celor patru a fost o adevărată mană cerească pentru ei. „E bine aici. Nu mai vrem să plecăm”, decretează Bogdan, dar, după numai cîteva secunde, completează: „pînă nu repară casa”. Un lucru care e greu de crezut că se va întîmpla prea curînd, în condițiile în care soții Humulică au vîndut pe băutură tot varul pe care îl donase primăria tocmai pentru a-și repara casa. Lacrimile din ochii micuților spun, însă, mai mult decît o mie de cuvinte. Dorul de mamă pare prea mare, pentru a nu spera că, într-o bună zi, se vor întoarce acasă. Fie și numai în vizită. (Eduard CUCU)
Lasă un răspuns