Care-i smecheria cu taiatul paturilor din spitale?

De 20 de ani se tot face reforma in Sanatate si de 20 de ani auzim acelasi lucru: sa taiem paturile din spitale.

Ce rezolva, insa, reducerea locului de paturi din spitale si chiar desfiintarea spitalelor? Bun, o sa fie concediati angajati din sistem, o sa scada costurile salariale si cheltuielile de intretinere. Sumele economisite nu vor fi, insa foarte mari decit daca odata cu scaderea numarului de paturi o sa scada si numarul bolnavilor.

Or, in vremurile noastre, asa ceva este o utopie. Printr-o simpla taietura de pix a vreunui ministru de la Bucuresti nu se rezolva criza din Sanatate, oricit de scump ar fi pixul. Bolnavii nu-s roboti sa comande trupurilor lor sa nu se mai imbolnaveasca pentru ca asa a decis un ministru.

Chiar daca reducem numarul de paturi din spitale, bolnavii tot vor continua sa existe. Doar ca vor fi trimisi sa se trateze acasa, fara supravegherea de specialitate necesara. Pentru ca, nepermitindu-si sa se trateze la Viena, inseamna ca nu produc suficient incit sa fie considerati necesari de Guvern si n-au decit sa moara prin bordeiele lor.

Si vom continua sa avem un numar mare de bolnavi in tara atita vreme cit vom continua sa economisim banii destinati actiunilor de prevenire. Atita vreme cit vom trata Sanatatea din punct de vedere stric contabil – sa scadem cheltuielile cu orice pret – vom fi un popor de bolnavi si vom cheltui pe tratament mult mai mult decit am fi cheltuit pentru preventie.