Carmen Negoiță, fosta directoare a Băncii Transilvania Bacău, a fost audiată ieri din nou de completul care urmează să se pronunțe în dosarul „Banca Transilvania”. Negoiță susține că lucrurile ar fi stat cu totul altfel dacă cei din conducerea centralei de la Cluj i-ar fi lăsat pe funcționarii bancari de la Bacău să-și facă treaba. Ea a spus că, în momentul în care s-a constatat că planurile de redresare și recuperare a creanțelor ar fi fost viabile, conducerea de la Cluj a făcut tot posibilul ca acestea să nu fie puse în practică. Fosta directoare a ținut să mai lămurească și alte aspecte mai puțin știute despre intenția de redresare a societăților din grupul „lemn” și despre planul de reorganizare întocmit de Dorinel Popa, administratorul societății „Tandem”.
„După ce s-a întors în țară din Egipt, acolo unde intenționa să vîndă producția de cherestea, și cînd a văzut ce probleme financiare i-a făcut fiul său, Constatin Doru Adam, a ajuns la o înțelegere cu funcționarii bancari. Dorinel Popa a convenit să preia asupra societății Tandem toate datoriile din gupul lemn și să fie scoase la vînzare bunurile depuse drept gaj, cu excepția fabricii de cherestea de la Palanca, obiectiv de producție de pe urma căruia ar fi urmat să fie plătite toate datoriile. El a apelat și la o firmă Epman, care îi aparține omului de afaceri Eugen Poenaru, (fostul director al M Invest și ginerele lui Valentin Anastasiu, directorul Rafinăriei Dărmănești – n.r.), care să-i facă un plan de reorganizare a societății Tandem. Exista și un plan de recuparare a creanțelor. Eu, împreună cu familia Popa și Eugen Poenaru am fost la Cluj, în decembrie 2001, cu aceste planuri, să i le expunem lui Iosif Pop. Atunci am avut imaginea clară a ceea ce urma să se întîmple cu noi. Iosif Pop mi-a spus, textual: «Cine v-a spus vouă că eu am nevoie de bani? Eu am nevoie de dosare penale»”, a susținut Carmen Negoiță în fața judecătorilor.
Tot atunci s-a încheiat un protocol între centrala băncii și Dorinel Popa, prin care Popa a cerut ca toate datoriile din grupul „lemn” să fie preluate de Tandem, să fie transformate în valută, iar el să le restituie, conform unui grafic cu o dobîndă mai mare cu 3% față de dobînda băncii. Carmen Negoiță susține că protocolul ar fi fost viabil, dacă cei din conducerea băncii nu ar fi tărăgănat aplicarea lui. „În ianuarie 2002 au venit de la centrala băncii doi inspectori care, împreună cu Dorinel Popa, s-au dus la firma Epman și i-au cerut lui Eugen Poenaru să preia el toate datoriile societăților din grupul «lemn», soluție absurdă și de neacceptat pentru nimeni din țara asta. În schimb, eu știu că Eugen Poenaru s-a oferit să preia managementul firmei Tandem, pe perioada derulării protocolului, ofertă care nu a mai fost pusă în practică pentru că, pe 11 ianuarie, eu am primit adresă să intru în concediu. După aceea mi-au desfăcut contractul de muncă mie și oamenilor de la compartimentele juridic și de credite. Între timp, am aflat de la membrii Consiliului de administrație că situația de la Bacău nu a fost niciodată cunoscută de ei și că Iliescu și Pop au făcut totul fără știrea lor”, a mai spus fosta directoare.
„Conducerea de la Cluj s-a opus valorificării garanțiilor”
Mai darnică cu amănuntele ca niciodată, Carmen Negoiță a precizat că totul a fost pus la cale dinainte și că funcționarii băncii nu au fost lăsați să-și facă treaba. Ea a dat exemplu faptul că, prin noiembrie, trei oameni din sucursala băcăuană, în frunte cu ea, au primit mandat special de la Iosif Pop, pentru valorificarea bunurilor depuse drept garanție de societățile din grupul „lemn”. La început trebuiau să-i prezinte lui Pop situația vînzărilor garanțiilor săptămînal, iar apoi, zilnic. Numai că tot ce propuneau pentru vînzare, în condițiile în care aveau și cumpărători pentru bunuri, nu era acceptat de centrală. „Aveam mandat special eu, Ciprian Stanciu, în calitate de șef al serviciului de credite, și moderatorul Eduard Colos. Am reușit să vindem în perioada aceea trei apartamente. La un moment dat, aveam ofertă din partea unei familii de medici pentru un spațiu comercial de pe strada Energiei, pentru care ofereau 1,3 miliarde de lei. Nu au acceptat ceid e la Cluj, pe motiv că prețul era prea mic. Am aflat acum că au reușit să-l vîndă anul trecut, cu mai puțin de un miliard de lei”, a menționat Negoiță.
Ea susține că cei care nu aprobau tranzacțiile erau subordonații lui Pop, care nici nu-l mai anunțau pe acesta de cererile făcute de sucursala Bacău. „La un moment dat, Popa mi-a spus că, în Egipt, la Damieta, mai există aproximativ 250 de metri cubi de cherestea, care au fost exportate de Tandem. Am cerut informații de la Ambasada din Cairo, care mi-a trimis răspuns că în stoc mai există vreo 220 de metri cubi de cherestea. Am găsit și cumpărător în Arabia Saudită, care ne-a oferit un preț mai mic pentru că marfa avea deja șase luni de cînd stătea în port și se depreciase. Am cerut aprobare de la Cluj să meargă unul dintre colegii mei acolo, să încheie tranzacția. Nu ne-au aprobat nici acest lucru. A existat și un dosar cu toată această corespondență, dar a fost luat de cei de la Cluj, care au refuzat să ni-l mai dea ca să nu putem proba că am făcut toate demersurile pentru recuperarea creanțelor”, a mai spus Carmen Negoiță.
Judecătorii și-au propus să termine cît se poate de repede audierea fostei directoare cu privire la societățile din grupul „lemn”, pentru ca apoi să ceară lămuriri de la Carmen Negoiță cu privire la creditele luate de firmele din grupul „alcool”. Cum la acestea nu există nici măcar o expertiză contabilă extrajudiciară, ca în cazul grupului „lemn”, audierea va fi și mai amănunțită. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns