Cartea – o fereastră spre viață

Actualitatea lecturii

Lectura îi face pe elevi descoperitori ai unui imens tezaur de informații, de experiențe umane, de emoții și sentimente, de modele morale. Nu trebuie limitat actul citirii unei cărți numai la conținutul cognitiv al textului, ci el trebuie să urmărească și valențele educative ale citirii, precum și familiarizarea elevilor cu instrumentele muncii, cu cartea. Prietenul înțelept și nedespărțit al copilului trebuie să devină cartea. În primul rînd, se impune ca școlarul, cititorul tînăr sau vîrstnic, să perceapă textul literar sub aspectul formei lui artistice, deoarece îl va ajuta să înțeleagă arta literară, s-o guste, s-o creeze.

Trebuie să constatăm, cu regret (în rîndul copiilor, al tinerilor și chiar al adulților) scăderea interesului pentru carte, pentru lectură în general, aceasta explicîndu-se prin faptul că nevoia de lectură este la mare concurență cu calculatorul, unde școlarul se joacă fără a fi deranjat, își alege singur jocul; chiar dacă acesta are o valoare educativă îndoielnică, părinții sînt pasivi, mulțumiți că nu mai sînt deranjați de copii, că știu să mînuiască calculatorul, ceea ce este foarte bine, dar total în defavoarea lecturii. Mai apare și situația nedorită, cu implicații negative în comportamentul copiilor, al tinerilor, cînd o serie de emisiuni TV, filme, reportaje, chiar în zona desenelor animate sînt agreate de micii telespectatori, dar cu consecințe educative nefaste pentru ei și un motiv voit de ei, de a neglija în mod nejustificat atenția și interesul pentru lectura cărților. Lectura unei cărți presupune parcurgerea unor etape succesive, pe care le voi enunța selectiv. Conținutul acestora se referă în primul rînd la date biografice despre autor, titlul cărții din care face parte lectura citită, după care urmează pe scurt subiectul lecturii. Un loc important îl ocupă mai departe copierea unor pasaje care au făcut o impresie deosebită, cu referire la personajele pozitive și negative, precum și schițarea unor miniportrete de personaje. Urmează depistarea și consemnarea (în caietul special de lectură) a unor expresii cu valoare stilistică, proverbe, zicători, ghicitori extrase din lectură, după care se pot executa desene ilustrînd scene din lectura citită, sau al unui personaj care l-a impresionat în mod special. Procedînd astfel crește entuziasmul copiilor la lecții și interesul pentru citit. Ei se obișnuiesc treptat cu alegerea unei cărți din librărie sau de la biblioteca personală ori a școlii, s-o împrumute de la prieteni și colegi, să n-o deterioreze, să o folosească corect. Și, ce este cel mai important, le oferă posibilitatea să facă un schimb de impresii despre ce au citit, între colegi, cadre didactice și părinți, întrecîndu-se în a citi cît mai mult și cu folos. (prof. Eduard ȘTRAUB)