Rîsu’, plînsu’…
Încercați un tratament cu apă… termală înzdrăvenită cu un detergent aprobat de instanțele mondiale de îndatorare, ce-și zdrențuiesc fără economie călcîiele. Cele care ne arată pe unde să ne ducem îmbucătura la gură. Ne întoarcem spatele îndemnurilor samaritene; să le descriem ce rămîne după obiceiul cel prost de a mînca în fiecare zi. Scuzată să ne fie inabilitatea spunerii adevărului smerit și umblat pe la biserică să învețe rugăciunile primite de pomană. Veselindu-se oleacă pe seama resemnării tolerante de îmbrînciți în cazanele unde se amestecă drăcește resturile de astfalt ca să pățească… avatarul transmutării, îmi aduc aminte că, mai dăunăzi, zgîindu-mă la niște semne… cerești, mi-au naufragiat într-o baltă (adăpostită într-o groapă) ultima pereche de pantofi care și-au luat nasul la purtare. Să o scape de la impasul înecării, șireturile s-au făcut ferfeniță la prima încercare de scoatere la mal a încălțărilor ce șchiopătau de ambele… picioare. În zenit de vară. Pe cînd cutreieram descălțat printre ierburile aromitoare (crescute ca ciupercile după ploaie) pe o pășune învecinată, unde s-au îngrămădit și niște buruieni de leac împotriva… potrivniciei. Ruda apropiată a ghinionului așezat în curmezișul mersului îngăimat, tărăgănat al coerenței scoasă la reformă uzată. Devalorizată de inflația stagnării. Accidentată și ea pe povîrnișul abrupt al tranziției.
M-am trezit din reveria ficțiunii cu urechea rănită de țipetele isterice de comicilar, fericindu-i pe cîștigătorii La roata norocului. Am aruncat în văzduh o monedă antică și cu valoare numismatică evaluată la cursul valutar al… nopții, să cadă învîrtindu-se pe partea inversă a speranței pentru care am pariat toate datoriile. (Mihai PAULIUC)
Lasă un răspuns