Zilele trecute aflu cu stupoare ca se mai citeste si gresit cite-un articol. Am scris, printre altele, despre profesori, carora li s-a promis o marire salariala de 50% si cineva a inteles ca n-as fi de acord cu asa ceva. Dimpotriva, ceea ce afirmam, era ca procentul de 50% e prea mic si nici nu e sigur in ce forma se va aplica si cit va insemna el cu adevarat pe un stat de plata. Cum as fi impotriva cresterii de salarii ale profesorilor, cind e vorba de intelectuali mereu pagubiti, ce fac un efort constant de perfectionare pentru a educa tinerii, in niste conditii de mare stress zilnic. Saracia la care sint condamnati le aduce cel mai mare necaz, printre care, unul din ele este ca elevii, traind si ei in acelasi mediu ce s-a creat si la noi, al ideii de succes material, dovedesc un prea mic respect fata de dascalii lor ce nu-si permit, din punct de vedere material, nici macar comoditatile necesare. Si cum as putea fi impotriva profesorilor, cind parintii mei au fost profesori? Tatal meu si-a dorit sa fie dascal, deoarece, mi-a spus, in sat la ei cei mai respectati oameni erau preotul si invatatorul. Si a ajuns profesor, dar in comunism. Ca director de scoala, cistiga mai putin de cit am ajuns sa cistig eu ca inginer dupa trei ani de stagiatura. N-au dus-o pe roze profesorii nici in comunism si, cu atit mai putin, acum. De aceea chiar ma mira cind unii analisti, chiar daca cu jumatate de gura spun ca masura de a se mari salariile profesorilor a fost buna, se apuca totusi de „analize” si le iese ca aceasta marire da o gaura in buget. Cum sa fie asa, cind bugetul se face dupa nevoile tarii? Nu e un gumilastic din care sa tot tragi, pentru ca avem un guvern si el trebuie sa gaseasca solutii. In primul rind, pentru cresterea economica. Si cum poti sa spui ca un salariu de profesor e prea mare daca ajunge la opt-noua milioane pentru un stagiar si cinsprezece-saptesprezece milioane pentru un profesor cu vechime si grad? Cind, in alte zone, exista bugetari cu salarii ce ating cifre astronomice, cum ar fi 200 milioane lei vechi lunar. Tot ce am sustinut, a fost ca as dori ca guvernul, Parlamentul, Senatul si toti in mina carora se afla legislatia romaneasca, sa produca o lege unitara pentru bugetari, cu o baza decenta a salariului mediu si tinind cont de pregatirea superioara a lor, de stresul implicat de practicarea meseriilor lor si de valoarea sociala a muncii depuse. Pentru ca, fie de nu vor fi multi de aceeasi parere cu mine, dar profesorii cred ca sint oamenii ce fac o munca avind cea mai mare valoare sociala. Ei pregatesc tinerii pentru a devenii oamenii ce vor sustine existenta tarii. Daca guvernul nu gaseste solutii de crestere a nivelului de trai, se va intimpla, asa cum deja se intimpla la noi: forta de munca inalt calificata si calificata va migra spre tarile dezvoltate si noi vom ramine cu buza umflata, nevoiti sa folosim oameni slab pregatiti, avind un randament mic, idei putine si capacitate de executie slaba. Si asa suntem in pericol sa intram in caruselul saraciei perpetue. Orice patron de firma stie ca fara investitie nu exista cistig. Guvernul ar trebui sa inteleaga ca salariile bugetarilor sint o investitie. Si ele vizeaza nu o simpla firma, ci viitorul tarii.
Dan PERSA
ref la sal prof sunt curioasa daca lasal mentionat adaugati si toate sporurile pe care le primesc si daca se stie pentru cite ore pe luna primesc acesti BANI SICITE LUNI PE AN MUNCESC PROFESORI