Casa în care s-a născut și a copilărit liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej a dispărut. Pe locul în care zeci de ani s-a aflat aceasta, se ridică acum o locuință nouă. „Se renovează casa lui Dej”, glumesc localnicii, martori ai noilor prefaceri din oraș.
Moineștiul este consacrat, în lumea oamenilor de afaceri, ca fiind un oraș al petrolului. Pentru comuniști sau simpatizanții acestora, orașul este un oraș simbol și prin aceea că, aici, a a trăit unul din liderii de sorginte română ai partidului comunist, nimeni altul decît Gheorghe Gheorghiu Dej. Casa în care și-a petrecut o parte din viață președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Române era situată pe îngusta alee ce poartă denumirea de strada Libertății. „Era”, pentru că memoria lui Gheorghiu-Dej a primit încă o grea lovitură, după ce orașul botezat cu numele acestuia a revenit la vechea denumire de Onești. De acum înainte, modesta casă a familiei de ceferiști, în care a viețuit unul din luptătorii pentru promovarea socialismului în România, va rămîne în istorie doar prin intermediul pozelor și a imaginilor de arhivă, deoarece a fost dărîmată. Noii proprietari ai terenului au demolat-o pur și simplu. „Posesorii pămîntului au revendicat tot ce se afla în incintă, chiar făcînd uz de forță. Apoi au luat tot ce era, începînd de la gardul de fier”, și-a amintit Nicolae Cătană, secretarul Primăriei. „Pînă la evenimentele din decembrie 1989, aici a funcționat un modest muzeu. Nu era mare lucru. Cîteva linguri, în general lucruri mărunte”, a spus Nicolae Cătăna.
După 1990, furia mulțimii înfometată a răbufnit și s-a aruncat peste ce se putea. Și cum casa lui Dej stătea în loc și nu se putea ascunde pînă la liniștirea apelor, a devenit „loc de tristă amintire”. Așa că, placa memorială montată pe peretele casei a fost aruncată, lacătul de la intrare a fost spart și interiorul a fost distrus. Apoi, ani de-a rîndul, a fost lăsată în paragină, oamenii preferînd să uite sau să ignore numele lui Gheorghiu Gheorghiu-Dej. Și, ca orice construcție, fără îngrijirea aferentă, s-a distrus de la sine. Noii posesori ai terenului n-au făcut altceva decît să elibereze spațiul de „povara” comunistă. Cu alte cuvinte, de mărturiile materiale s-a ales praful și pulberea. „Cîteva resturi din acoperiș și din placă au fost depozitate la Cantina Primăriei” a precizat secretarul Cătană.
Pe strada, parcă șugubăț intitulată, Libertății, chiar peste drum de fosta casă „Dej” se află o crîșmă în care se adună vecinii. Aceștia mai ridică din cînd în cînd privirea peste noul gard de lemn și glumesc: „ăștia renovează casa lui Gheorghe Gheorghiu-Dej”. Apoi mai beau un păhărel, gîndindu-se, printre altele, și la progresul clasei municitoare în România democrată. „Dacă ăla avea o biată colibă, cu o cameră, acum apar case noi, cu temelie de beton și cine știe cîte etaje”.
Fără a face apologia comunismului, am încercat un scurt popas la troița istoriei. S-a încercat ștergerea memoriei unui om care, vrem-nu vrem, a făcut istorie în România. Însă nimic nu este mai dureros pentru societatea românească și tînăra generație decît ștergerea și uitarea istoriei imediate. Căci, în fața „colibei” pe care apărea înscris numele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej se putea ține și cuvînt de învățătură despre ceea ce-au însemnat anii ’50 pentru elita interbelică și intelectualii români prinși în chingi de regimul comunist. Așa, însă, a fost înlăturată încă o o dovadă a „trecutului luminos” de care a avut parte neamul românesc. Și, încă un indiciu că, de ceea ce ne e teamă, nu scăpăm: ignoranță și indiferență față de propria noastră istorie. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns