Castelul Negri, locul vizitat de Alexandru Ioan Cuza și regele Carol I

Pentru trecătorul grăbit prin Tîrgu Ocna, castelul nu se vede și nici nu este cunoscut. O plăcuță aproape ștearsă de vreme la poarta monumentală plină de lacăte și lanțuri indică faptul că acolo a locuit Negri, prietenul lui Cuza și unul dintre diplomații Unirii. Din spate, locul este și mai greu de identificat. Vegetația abundentă crescută sălbatic în partea dinspre apă a castelului ascunde aproape complet clădirea de privirile trecătorilor. Doar aglomerarea oarecum cu sens a pîlcurilor de copaci și creasta cîtorva clădiri care se întrevăd dintre coroanele bogate ale copacilor, stînca tăiată aproape drept deasupra apei izodesc semn de clădire veche așezată după toate cananele vremilor de demult: domeniu cel puțin pe două părți ferit natural de relieful accidentat de eventualii musafiri nepoftiți, ziduri groase, parcuri cu verdeață, porți monumentale și clădiri impunătoare. Aceste atribute ale Castelului Negri se mai întrevăd doar în poarta monumentală și ceva din farmecul vechiului castel păstrat într-un corp de clădire și parcul din față. Și în așezarea pe o stîncă deasupra unei stînci de gresie, care se ițește direct din albia Trotușului. în rest, poate doar ceva din interiorul clădirii, niciodată finalizată din cauza costurilor mult prea mari, să mai amintească de iluștrii săi proprietari. Asta nu i-a împiedicat însă pe marii trăitori ai vremurilor de atunci, nici să-i ocolească pragul, nici să-l uite pe proprietar, unul care își are locul său bine statuat în istoria românilor.

Istoria refăcută de un localnic

Date aproape complete despre povestea castelului și a ilustului său proprietar regăsim în „Istoria ilustrată a orașului Tîrgu Ocna”, a profestorului de istorie Corneliu Stoica. Om cu aplecare spre istoria și personalitățile locului, profesorul Stoica a refăcut pentru posteritate poveștile despre locurile și trăitorii vremurilor demult apuse ale orașului. în rîndurile acestei monografii ilustrate se regăsesc și istorisirile despre Castelul Negri. Castelul a fost început pe moșia Tisești, de fapt pe o parte a moșiei Tisești, cumpărată de Costache Negri de la moștenitorii lui Sandu Crupenschi, care la rîndul său o primise în dar de la Alexandru Mavrocordat. Construcția castelului a început cu trei ani înaintea Unirii, dar acesta nu a fost terminat niciodată pentru că proprietarii nu avut suficiente fonduri. Potrivit lui Corneliu Stoica, cea mai frumoasă descriere a castelului a fost făcută de Maria Cantacuzino-Enescu. „Construcție albă, cu două etaje, castelul are în spate un parc imens. Din înaltul impresionantei stînci, de legendă, domină și luminează cu strălucirea sa apele romantice ale Trotușului, ciudat de negru și cu scurgere lentă în acel loc”. Tot ea face referire și la străbunicul ei într-o altă descriere: „Mare, blînd și impunător, unchiul Costachi, Frunte albă cu pecetea infinitului”, spune Maria Cantacuzino-Enescu, fiică și soție de boieri de viță veche. „în afara „musafirilor” care locuiau aici, erau vizitele neașteptate ale lui Vodă Alexandru Cuza, și ale Prințului Carol, – regele Carol I, mai pe urmă – sau ale vreunui personaj turc important., Ahmet Bey, în trecere prin România. O întreagă pleiadă intelectuală și politică strălucea în jurul lui Costache Negri: Vasile Alecsandri, Ion Ghica, prinț de Samos, Mihail Kogălniceanu, Liszt și-a petrecut cîteva zile aici, se spune, și a cîntat sub acest acoperiș”, redă Corneliu Stoica, în monografia sa, amintirile Mariei Cantacuzino-Enescu. în 1891, castelul a fost donat Epitropiei „Sf. Spriridon” din Iași pentru a-l folosi ca spital. După cutremurul din 1904, clădirea a fost demolată, iar pe locul său a fost construit, în 1907, spitalul orașului. în spatele porților monumentale se mai păstrează o clădire veche, despre care se presupune că ar fi fost una dintre anexele castelului.

Costache Negri – viață de roman

Costache Negri a ajuns în Tîrgu Ocna după ce și-a vîndut moșia din Galați, pe care o moștenise de la tatăl său. Cu studii în străinătate, el călătorește mult prin Europa, iar unul dintre partenerii de aventuri îi va fi Vasile Alecsandri, ale cărui rude dinspre mamă se trag tot din Tîrgu Ocna. Cu timpul s-a implicat în diplomație și a fost atras de mișcarea revoluționară care a cuprins, în 1848, întreaga Europă. Ministru în vremea domnitorului Grigore Ghica, Negri se va implica tot mai mult în mișcarea unionistă și intră în conflict cu caimamcamul Teodor Balș. Aceasta a fost perioada în care s-a retras la Tîrgu Ocna și a început construcția castelului. Apoi, alături de Cuza a fost ales deputat pentru Adunarea ad-hoc a Moldovei. în 1858, el a revenit în Tîrgu Ocna și aceasta a fost și perioada în care Negri a refuzat categoric proprunerea lui Alecsandri de a fi desemnat drept candidat la domnie. în final, în locul acestuia a fost ales Cuza, iar Negri va fi personajul din umbră, care îi va netezi calea spre diplomațiile occidentale, dar mai ales orientale, întrucît el a obținut recunoașterea de către înalta Poartă a dublei domnii a lui Cuza, și recunoașterea internațională a Unirii administrative și legislative a celor două principate românești. După abdicarea lui Cuza, Negri se va retrage la Tîrgu Ocna, unde va și deceda. Va fi vizitat printre alții de Carol I și va refuza cu obstinație toate dregătoriile. Cu cîțiva ani înainte de a deceda, a fost nevoit să-și vîndă colecțiile de monede de aur și de tablouri la doar jumătate din suma evaluată. A murit în septembrie 1876 și a fost înmormîntat în curtea Mănăstirii Răducanu.
Autoritățile locale spun că vechiul imobil, care mai păstrează ceva din farmecul de altădată al unioniștilor care se întîlneau aici, este integrat într-un program cu finanațare externă și că va deveni un fel de sanatoriu. (Mirela ROMANEȚ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!