Castraveții se pun la murat pentru iarnă încă din luna iulie, cînd se găsesc în piață din abundență, potriviți ca mărime, lungi și subțiri.
Pentru conservarea în oțet se aleg castraveciori cei mai mici. Lichidul se prepară din două părți apă și o parte oțet. La un litru de lichid se pun 25 de grame de sare și 10 grame de zahăr, care va mai reduce puțin din aciditatea oțetului, fără să îl îndulcească. Se calculează lichidul în așa fel încît să fie jumătate din capacitatea borcanelor. Oțetul și apa se fierb preț de cinci minute cu una sau două foi de dafin, puțin cimbru, mărar și frunză de țelină, apoi se lasă să mai stea zece minute, luat de pe foc, cît să pătrundă toate aromele bine. Lichidul se toarnă fierbinte peste castraveții bine îndesați în borcan, se presară apoi cîteva boabe de piper și se așează, în cruce, deasupra, două – trei felii de hrean. După ce sînt umpute bine pînă la gură, borcanele se leagă imediat cu ceolofan dublu și se așează în cămară, la întuneric. Castraveții vor rămîne crocanți și nu vor fermenta.
Lasă un răspuns