Cât am putut învăța din civilizația stupului

Puțini cred să fi auzit de Asociația Crescătorilor de Albine din județul Bacău. Mai dulce este mierea decât dorința de informare, dar, evident, fiecare se informează cum vrea și mai ales pe ceea ce îl interesează. Pentru ei, dar și pentru toți ceilalți, m-am gândit să remarc la acest început de lună frământările care au marcat viața apicultorilor, odată cu adunarea generală de alegeri pentru conducerea asociației apicultorilor. O lume atât de mică, dar atât de vie, a fost pusă în mișcare de acest eveniment, iar sala în care a avut loc a devenit aproape neîncăpătoare. Un veritabil stup.

Apicultorii au avut și oaspete de la București, pe însuși președintele asociației naționale, domnul Ion Fetea. Prezidiu, comisie pentru redactarea procesului verbal, microfoane (cam buclucașe) și o audiență destul de interesată de ceea ce se discuta.

S-au spus și bune și rele, s-au adus mici laude, dar mai ales critici, s-a arătat chiar cu degetul către unii sau alții și, pe acest fond, bunînțeles că înțepăturile n-au lipsit, numai că albinarii sunt obișnuți cu ele. Cum laudele nu prea sunt agreate, oriunde s-ar produce, criticile au trezit interes și chiar au reușit să împartă lumea (din sală) în două sau trei, adică în cei „pro” și cei „contra”, dar și în cei „neutri”. Unii i-au făcut pe alții „hoți”, alții s-au apărat, dar destul de neconvingător, iar toate cele aruncate pe masă s-au concentrat în arme tăioase prin puterea votului atunci când s-a pus problema alegerii președintelui.

Nu dăm nume, am făcut-o și o vom face în obișnuitele articole informative pe acest subiect, dar trebuie precizat că asupra fostului președinte s-au aruncat destui, cu vorba și apoi cu votul, iar la cârma asociației, după oarece momente de confuzie, a fost ales alt apicultor, care a promis ca va face și va drege. Nu prea mult din cât ar fi vrut sala să audă, dar a promis. Și poate că va și face. Nu s-au exprimat nici regrete, nici satisfacții vădite, vorba ceea: „Regele a murit! Traiască regele!”.

O remarcă a președintelui național, Ion Fetea, mi-a rămas însă în minte: „Domnilor – a spus președintele -, avem multe asociații ale apicultorilor în țară. Dar ca la Bacău nu am văzut nicăieri mai multă ostilitate și neînțelegere, mai multe bețe în roate și dizarmonie. Am venit personal să vă cunosc și, drept să vă spun, nu am înțeles de ce se întâmplă ceea ce se întâmplă. Pentru că vă văd oameni normali, de toată stima, cu care se poate discuta și lucra”.

Oare de ce li s-a dus buhul băcăuanilor în așa fel? Cunosc români mai arțăgoși, mai orgolioși, nu m-am gândit că moldovenii ar putea ajunge în gura lumii pe acest motiv. S-o fi înrăit lumea prea mult. Recent, scriam un editorial dând ca pildă, tuturor, proverbiala ordine și disciplină, dar și modelul de organizare dintr-un stup. Apicultorii vorbesc deseori și ei despre acestea. Oare să nu fi înțeles nimic? Poate măcar acum, din ceea ce spun alții despre noi, moldovenii.