Ani de zile, virtuțile cătinei au fost ignorate, tocmai din cauza marii ei răspîndiri. Multă vreme a fost considerată doar o tufă țepoasă, cățărată pe povîrnișurile nisipoase din marginea drumurilor de țară, pe dealurile pietroase ori prin ostrovurile înconjurate de ape. „Gard viu”, așa cum i se spune prin multe locuri din țară, cătina a fost vreme îndelungată doar prietena porumbeilor și a păunilor. Și astăzi, ea lipsește din multe culegeri de plante medicinale. Multe tratate de specialitate o consideră, însă, o descoperire de senzație a medicinei fitoterapeutice, o plantă-miracol care vindecă aproape orice afecțiune.
Recoltarea
Se face de la sfîrșitul lunii august și pînă în martie a anului următor. În luna octombrie, cătina se află la deplina maturitate, numai bună de transformat în ceaiuri, siropuri, dulceață, gem și lichior. Din piețe, cătina poate fi cumpărată sub forma de ramuri spinoase, acoperite de boabe portocalii. Pentru ca să desprindeți mai ușor de pe ramuri boabele de cătină, băgați peste noapte ramurile rupte în
două în congelator. A doua zi se scot afară și se bat, așa
înghețate, cu un obiect din lemn. Boabele se desprind și cad.
Acțiune terapeutică
Preventiv: datorită creșterii rezistenței la agenții patogeni, crește și
rezistența la efort. Energizant puternic, dă rezultate rapide în
recuperarea energiei după efort fizic și intelectual. Scade durata de
convalescență după boală.
Curativ: preparatele din catină albă, asociate cu orice alt medicament (fie el și cremă), îi măresc acestuia considerabil efectul, scăzînd totodata acțiunea negativă a medicamentelor de sinteză. Cătina este radioprotectoare, fotoprotectoare (uleiul de cătină fiind chiar un excelent unguent protector pentru plajă), cicatrizant puternic. Are efect pozitiv în cazul unei proaste circulații periferice. Avînd efect imunomodulator, se recomandă în cancer și HIV (SIDA). Este, de asemena, recomandată în malnutriție și în boli fiziologice. Asociată altor plante medicinale, cătina poate face pur și simplu minuni. Rezultatele clinice apar și în funcție de priceperea celui care folosește cătina.
Preparate din cătină albă (fructe)
Trei rețete de suc de cătină
Rețeta de bază: 1 kg de fructe de cătină, puțină apă, zahăr.
Mod de preparare: Fructele se spală în două-trei ape, apoi se zdrobesc cît se poate de bine (se poate folosi și storcătorul de fructe) și se storc cu ajutorul unui tifon. Sucul obținut se pune deoparte, iar peste resturi (semințe, coji etc.) se mai pune puțină apă (cam o cincime din cantitatea totală), se amestecă, se lasă 20-30 de minute și se mai storc o dată. Sucul rezultat se amestecă la rece cu zahăr, în urmatoarele variante:
Varianta I – 1 parte volum suc, 1 parte greutate zahăr. Exemplu: 500 ml suc și 500 g zahăr sau 250 ml suc și 250 g zahăr.
Varianta II – 1 parte volum suc și 1,5 parți de zahar. De
exemplu: 500 ml suc și 750 g zahăr sau 250 ml suc și 375 g zahăr.
Varianta III – 1 parte volum suc și 2 părți greutate zahăr. De exemplu: 500 ml suc și 1 kg zahar sau 250 ml suc și 500 g zahăr.
• Varianta I este mai acrișoară, varianta III este dulce. Majoritatea
bărbaților preferă varianta II. Copiii preferă variantele II și III. Doamnele prefera varianta II. La variantele II și III se poate adăuga acid citric (sare de lămîie), după gust.
• Dacă nu se bea imediat, sucul de cătină se ține la rece sau se adaugă una-două aspirine la un litru de suc. Dizolvarea zahărului se face la temperatura camerei în care se prepară sucul, pentru a se păstra vitaminele și aroma. Gustul este foarte plăcut, seamănă cu un amestec de caisă și ananas. Culoarea este galben-portocalie, deosebit de plăcută.
• Efect: energizant, crește rezistența la efortul fizic și intelectual,
antigripal, întăritor al sistemului imunitar, anticancerigen.
• Sucul de cătină se bea sub formă de sirop, adaugînd apă sau apă
minerală (20-30 ml sirop la 150-200 ml apă) în funcție de gust și de
efectele constatate.
• Sucul de cătină albă se poate asocia cu suc de struguri, zmeură, afine, mere, portocale, lămîie, morcovi, varză, asociate chiar între ele. Se poate asocia și cu cafeaua neagră, micșorînd baza acesteia, scăzînd efectul și nocivitatea. Consumul exagerat de cafea prezintă riscuri în apariția pancreatitei și a hipertensiunii.
Fructe zdrobite
Pentru cei care au dinții buni, fructele de cătină se pot zdrobi cu
furculița într-o farfurie, pînă ce se transformă într-o cremă. Se adaugă zahăr sau miere (după gust), amestecînd bine. Se lasă 30 de minute. Se amestecă din nou, apoi se consumă ca atare, mestecînd bine, pentru a fărîmița și cojile și semințele. Ingerarea completă a fructelor este ideală pentru că nu se pierde nici una dintre substanțele pe care le conțin.
Cătina uscată
Se așează boabele de cătină pe o tavă. Se încinge cuptorul la
temperatură maximă, se bagă fructele pentru a suporta un șoc termic scurt de 100 de grade Celsius. Apoi temperatura se coboară la 50-60 de grade (treapta mică a cuptorului). Cînd fructele sînt uscate, se scot și se lasă să se răcească. Se macină fin, prin rîșnița de cafea. Se conservă în borcane de sticlă. Praful e bun pentru ceai: o linguriță de pulbere se opărește cu o cană de apă în clocot. Se lasă să se infuzeze, apoi se bea.
Efect: mărește pofta de mîncare, rezistența la efort fizic, intelectual. Are efect anticonstipant.
Lasă un răspuns