Cazul Beke Attila: România nu e Belgia

E plin internetul de glumițe și miștouri despre teroristul Beke Attila, pe care SRI și DIICOT l-au propulsat în galeria – scurtă- a teroriștilor din România. Unii au comentat că Beke Attila n-ar fi putut să detoneze în ungurime o bombă, victimele ar fi fost tot unguri, n-ar fi avut rost. Alții, gen CTP, că «lui Beke i s-a livrat acasă un pachet pe care scria „Pizza” – ăsta era numele de cod al operațiunii, care consta în detonarea mașinii infernale, pe 1 Decembrie, în coșul de gunoi de unde?: de lângă magazinul lui Beke. Pare-se că teroristul voia să fie înregistrat atentatul pe camerele magazinului, ca să și-l pună în CV».

La prima vedere, cazul pare să fie tratat în tonul peliculei de mare succes „Le Grand Blond avec une chaussure noire” (Marele blond cu un pantof negru). Gânduri bolnave, neexprimate cu subiect și predicat, arată o dezamăgire, că, dom’le, n-avem și noi faliții teroriștii noștri, ne facem de râs cu panarama asta cu „pizza” și pocnitori și artificii de Revelion. Cu alte cuvinte, mass-media are o frustrare că România nu e în rândul lumii, n-o vor nici refugiații, nici teroriștii.

Atitudinea e periculoasă, opinia publică trebuie informată serios despre fenomen, faptul că n-a explodat nimic e POZITIV, iar negativă e doar lipsa de reacție și realism a societății. S-au grăbit unii să-i atace pe unguri la general, deși imaginea comunității maghiare e prima afectată de scandal, nimeni nu vrea o reputație de tipul IRA (Irish Republican Army), care, apropo, s-a liniștit total de mulți ani.

Până se lămurește ce-a făcut, ce n-a făcut și ce plănuia Beke Attila, e bine că autoritățile suflă în iaurt. Sună mai bine decât așa-zisele „alarme false” cu valize lăsate aiurea, despre care știe toată lumea că-s antrenamente cu public. Popularizarea unor potențiale și reale acte teroriste dejucate este benefică, nu trebuie să așteptăm să moară sute de oameni ca să fim vigilenți, ca societate. La urma urmei, serviciile secrete din Franța au dejucat, înainte de Bataclan, alte 5 tentative ale aceluiași Salah Abdeslam, presupusul „creier” al atentatelor din noiembrie, dar au tăcut.

România trebuie să demonstreze că nu glumește cu teroriștii, pentru că România nu e Belgia, nu ar putea să exporte terorism fără să fie arătată cu degetul.