Municipiul Bacău este unul dintre orașele ale cărui rădăcini se pierd în negura vremurilor. Cele mai vechi mărturisiri ale istoriei pe aceste meleaguri sînt constituite din ruinele lăcașurilor de cult. Diferența dintre fundația vechii biserici din secolul al XV-lea și casele păstrate din secolul al XIX-lea este destul de mare, semn clar să istoria a conservat trecutul după bunul ei plac. Păstrate sau nu conform legislației, monumentele de patrimoniu constituie cea mai eficientă metodă a urbei de pe malurile Bistriței de a ieși în Europa. Într-o lume dominată de stereotipiile construcțiilor din beton, oțel și termopan, bisericile și casele vechi rămîn singurul semn al identității noastre. După felul în care vom ști să mai conservăm ceea ce a mai rămas de la înaintași, vom avea cu ce să ne prezentăm într-o lume și într-o epocă nouă.
Bacăul ar fi intrat, cu siguranță, în rîndul orașelor muzeu dacă, în urmă cu 30 de ani, tot ceea ce însemna istorie era scos în evidență. Iar pe atunci, orașul avea cu ce se lăuda: Biserica Precista, ruinele bisericii de la lîngă „Sfîntul Nicoale”, biserica Armenească, casa prințului Lecca, casa „George Bacovia”, casa „Cuza Vodă”, casa memorială „Nicu Enea”, sinagoga din strada Ștefan cel Mare, casa memorială „Vasile Alecsandri”, și multe altele. Din păcate, timpul s-a scurs, iar o parte a Bacăului a luat calea istoriei și a uitării. Unele clădiri vechi au fost dărîmate, altele au fost lăsate în paragină. O mică parte a devenit ceea ce era normal să devină. Fărîmă respectată de trecut. Prea puțin pentru un oraș care se vrea european și care se va defini în mod esențial prin cultură și tradiție.
– foto 1
Biserica Armenească
Biserica Armenească a fost ridicată în jurul anului 1848. Băcăuanii trecuți de prima tinerețe își amintesc de această micuță podoabă a urbei, peste care s-a trecut cu mașinile și betoanele comuniste. Biserica a fost dărîmată prin 1978-1979, adică imediat după cutremurul din 1977. Atunci, Consiliul Municipal Bacău a solicitat Episcopiei Armene să reconstruiască biserica, ce suferise numeroase avarii, în caz contrar urmînd să fie dărîmată. Evaluînd situația, și nevînd suficienți enoriași, nici preot, Episcopia a acceptat demolarea ei”, ne-a declarat Gabriel Sahaghian, reprezentatul Episcopiei Armenești la Bacău.
Actualmente, peste sfîntul Altar al bisericii armenești se află un bloc de locuințe. Celor din ziua de astăzi le-au rămas doar cîteva fotografii și memoria.
– foto 2
Casa lui Cuza Vodă
Pe strada ce poartă numele primului domnitor al Principatelor Unite, Cuza Vodă, la numărul 14, se află o casă uitată de oameni și de timp. În urmă cu 145 de ani, acel spațiu devenea pentru cîteva ceasuri inima Moldovei. În tîrgușorul ce număra 7.000 de suflete, toată suflarea era cuprinsă de fiorul Unirii Moldovei cu Țara Românească. Aflat în trecere spre Bacău, Alexandru Ioan Cuza, a fost rugat să se abată puțin și pe la conacul lui P. Docan, nimeni altul decît un verișor bun de-al său, care se declara fără sfială „sentinelă devotată” a viitorului domnitor. Așa se face că „la conac s-au prezentat toți fruntașii cu deputații Bacăului din divanul Ad-hoc și toate autoritățile. Mulțimea a manifestat ceasuri afară, eșind de mai multe ori Vodă ca să le mulțumească”, după cum a scris cronicarul Costache Radu. Timpul a trecut, amintirea lui Cuza la Bacău s-a stins din memoria oamenilor, rămînd consemnată în cîteva monografii apărute înainte de 1944. Iar casa boierească din str. Cuza Vodă așteaptă pe cineva interesat să redea lumina de acum două veacuri.
foto 3
Prima școală din Bacău
Din 1893 pînă în anul 2003. Atît i-a fost dat să dăinuiască primei școli din Bacău. O clădire construită în stil specific zonei Bacăului, fără prea multe elemente arhitectonice definitorii, care a dispărut definitiv din lista clădirilor vechi din orașul de pe malul Bistriței. A funcționat pînă în anii 1970, ca instituție de învățămînt, după care a fost inclusă pe lista neagră. A fost dărîmată de autoritățile locale în speranța autorităților de a ridica pe acel loc o nouă primărie. Timpul s-a scurs, iar noua primărie nu a apărut. Au rămas amintirile și imaginile care vorbesc despre ceea ce s-a numit prima școală publică din Bacău.
foto 4
Casa „Vasile Alecsandri”
O construcție de patrimoniu ce datează, conform estimărilor specialiștilor, de la jumătatea secolului al XVIII-lea. Este poate cea mai mediatizată clădire de patrimoniu din Bacău, din cauza faptului că a ajuns într-o stare de degradare avansată, fără a fi refăcută. Situată în centrul orașului, imaginea acestei case poartă spre veșnicie un capitol important din istoria culturii românești. Contestată, din motive lesne de înțeles, că nu ar fi casa în care s-a născut Vasile Alecsandri, s-a dovedit în cele din urmă că aici a văzut lumina zilei „acel tînăr și ferice rege-al poeziei”. Actualmente este proprietate privată, autoritățile neavînd bani să o poată cumpăra la momentul oportun spre a o reda circuitului de patrmoniu național
foto 5
Casa pictorului „Nicu Enea”
O construcție modestă, simplă, datînd din perioada interbelică, situată pe strada cu același nume. A intrat în istorie ca fiind locul unde pictorul Nicu Enea, unul dintre cele mai strălucite peneluri românești din acele timpuri, a adus la viață o parte din creația sa artistică. Este singurul muzeu din județul Bacău dedicat exclusiv unui pictor. Reparată pe ici-colo, construcția are nevoie de fonduri serioase pentru a fi redată circuitului național.
foto 6
Casa „George Bacovia”
Numele marelui poet citit și recitit de generații întregi nu mai are nevoie de nici o prezentare. Din nefericire memoria sa nu a avut parte de aceași cinstire precum s-a întîmplat cu creația literară. Casa memorială, încadrată de două construcții moderne, se menține într-o stare relativ bună, deși a depășit ușor un veac de existență. Este locul în care poetul plumbului a compus cîteva dintre creațiile artistice incluse în istoria literaturii române.
foto 7
Casa Antonescu
Este probabil singura clădire care mai afișează public numele mareșalului Ioan Antonescu. O construcție elegantă, ce face notă aparte în spectrul arhitectural băcăuan, în care a funcționat comandamentul militar al armatei române în primul război mondial, cînd geniul viitorului mareșal a contribuit decisiv la victoria împotriva trupelor germane.
foto 8
Casa Ion Luca
Acum este un patrulater de cărămidă pe care nu-l mai definește nimic. În urmă cu un an de zile, era casa dramaturgului Ion Luca. Nimeni din cei îndreptățiți să conducă ori să susțină destinul literelor
și artei în Bacău nu s-a sinchisit să preia casa în care a trăit între
1919-1954 și a creat cea mai mare parte a operei sale dramaturgul
Ion Luca (7 decembrie 1894 – 30 ianuarie 1972), cunoscut doctor
în teologie și drept. O personalitate a culturii românești marginalizată, pe nedrept, ca mulți alți, în propriul oraș. O bilă neagră pentru edilii orașului de pe malul Bistriței.
Foto 9
Casa „Cancicov”
Amplastă în centrul orașului Bacău, casa ministrului de finanțe din perioada interbelică, liberalul Mircea Cancicov, s-a păstrat în condiții bune, și datorită faptului că aici își are sediul Partidul Național Liberal, unul dintre partidele istorice cu temelii puternice în zona Bacăului. Ministrul Cancicov este unul dintre oamenii politici români care și-au găsit sfîrșitul în temnițele comuniste. Soția sa, Georgeta Cancicov, a reprezentant un nume respectat în rîndul literaților români. Pînă cînd, asemeni altor condeie de primă mînă din Bacău, a fost trecută în uitare.
foto 10
Casa Lecca
În stînga casei memoriale „George Bacovia” a fost, pînă nu de mult, casa prințului Lecca. Un loc unde au ajuns personalități de primă mînă ale României, de la regele Carol I și pînă la Nicolae Iorga. Casa, o construcție deosebită în spectrul arhitectural băcăuan, a intrat în istorie lăsînd în urmă un gust amar și un semn de întrebare cum de s-a putut dărîma un simbol al istoriei pentru a face loc unor construcții moderne, fără nici o tangență cu tradițiile arhitecturii de acum un veac.
foto 12
Casa Pătrășcanu
Conform specialiștilor, aici ar fi trebuit să funcționeze un muzeu dedicat lui Lucrețiu Pătrășcanu. Aici a fost casa în care a trăit în perioada interbelică cunoscutul și apreciatul scriitor D. D. Pătrășcanu, tatăl celui care avea să devină unul din cei mai reprezentativi oameni ai regimului comunist. O minte prea limpede și prea inteligentă pentru ceea ce se dorea în Republica Populară. În această casă a copilărit Lucrețiu Pătrășcanu, iar pînă în 1989, totul era amenajat pentru a se face un muzeu dedicat ilustrului comunist. Din nefericire, evenimentele din 1989 au întors roata istoriei și toate lucrurile personale aparținînd lui Lucrețiu Pătrășcanu au dispărut, casa fiind preluată de un particular. O altă filă din istoria imediată a României ruptă. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns