Pentru ca salariile in sistemul bugetar au fost plafonate, trebuia gasita o solutie pentru rasplata stipendiilor acordate parasutatilor politici si a subventiilor pentru partid. Si, pentru ca trebuia sa poarte un nume, i s-a spus, simplu, „manager privat”.
Ipocrizia este maxima, pentru ca ani de zile, Guvernul a promovat ideea ca angajatii la stat trebuie sa fie multumiti cu salarii mici, pentru ca sint tinuti „in spate” de privati. Mai mult, s-a promovat ideea ca, la aceeasi munca si acelasi nivel de responsabilitate, cel care ocupa postul la stat nu poate avea pretentia sa fie platit la fel cu angajatul din mediul privat. De ce, nu era prea clar, dar asta conta mai putin.
A venit criza, salariile „de la stat” au fost plafonate, inclusiv salariile angajatilor din intreprinderile cu capital de stat, pentru ca, nu-i asa, tot de la buget se cheama ca sint platiti, lucru evident fals.
Dintr-un oarecare motiv, intre timp, acelasi Guvern a inceput sa promoveze ideea aducerii unor alti manageri la companiile de stat care sa fie platiti „ca la privat”, cu salarii de pina la 75.000 de euro pe luna.
Inteleg ca e nevoie sa fie rasplatiti cei care ajuta partidul in campanie, cei care se bat cu dusmanii ideologici, care conving lumea sa voteze. In plus, e nevoie de finantare pentru partid, ca acusi vin alegerile si „sistemul Pinalti” si-a dovedit eficienta.
Dar, daca am ajuns la concluzia ca managerii de la stat trebuie platiti ca la privat ca sa faca performanta, de ce sa nu extindem sistemul si la alti bugetari? Sa platim si profesorii „ca in sistem privat”, si medicii, si politistii. Ca, asa cum prooroceste Guvernul, daca vor fi platiti mai bine, vor avea si rezultate mai bune!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.