Ce mai face Grecia?

Întrebarea din titlu mi se pare justificată dacă este să ne amintim că, în urmă cu vreun an și jumătate, majoritatea „proorocilor” pieței libere (comune) anunțau ba falimentul celei mai vechi democrații europene, ba excluderea din Uniune și retragerea din spațiul euro…

Atunci spuneam că toate sunt doar discursuri politicianiste, fără susținere economică. Excluderea Greciei ar fi creat pagube incomensurabile exact celor care – cu maximă ipocrizie! – strigau împotriva Atenei. Adică perdante ar fi fost Germania și Franța, țările care au investit masiv în Grecia și au câștigat, într-un singur an, miliarde de pe urma obligațiunilor emise de statul elen. Astăzi se dovedește că mai multă nevoie au occidentalii bățoși de greci decât aceștia de Uniune. Luni, comisarul pentru politică regională, Johannes Hahn, a aprobat un sprijin financiar de 2,97 miliarde de euro pentru construirea a patru autostrăzi în Grecia. Bani nerambursabili, din programul privind „Ameliorarea accesibilității”! Vor fi create peste șase mii de locuri de muncă și se vor asigura condițiile de dezvoltare pentru o serie de regiuni grav afectate de criza economică.

Pentru o țară cu 11 milioane de locuitori, cele aproape trei miliarde de euro reprezintă o sumă consistentă. Nici discursurile vituperante ale Angelei Merkel, nici demonstrațiile violente din marile orașe grecești, nici atitudinea naționalistă a unor lideri de la Atena nu au anulat acest program de dezvoltare. Marii producători industriali din Uniunea Europeană – Germania, Franța, Olanda, Italia – au nevoie de piața de desfacere grecească și de zona de tranzit comercial către Turcia și Orientul Mijlociu. Cei bogați – chiar dacă nu recunosc public – ar pierde financiar dacă ar abandona Grecia în această perioadă de criză.

Nouă nu ne rămâne decât să privim cu invidie la cele ce se întâmplă în Balcani. Conducătorii noștri s-au dovedit disciplinați, umili, gata să execute orice ordin venit de la Bruxelles sau Washington. Cerșim împrumuturi împovărătoare și nu suntem băgați în seamnă atunci când se discută despre mari proiecte investiționale. În urmă cu vreo două luni, s-a propus, la nivelul Uniunii Europene, realizarea autostrăzii „Via Carpatia” care ar trebui să unească Lituania de (bineînțeles!) Grecia. Guvernul român era ocupat cu chestiuni mai importante: cum să crească taxele, cum să „strecoare” legea pentru escrocheria Roșia Montană, cum să-i terorizeze pe țăranii de la Pungești care-i sâcâie pe americani… Doar Consiliul Județen Timiș a făcut câteva demersuri timide pentru a solicita includerea României pe traseul acestei rute europene. Speranța bănățenilor ar fi ca autostrada să treacă prin Arad – Timișoara – Brașov – Ruse (Bulgaria). Să ne amintim că, la începutul lui septembrie 2013, vecinii de la sud de Dunăre au inaugurat autostrada Ruse – Makaza, rută ce asigură traversarea Bulgariei în patru-cinci ore. Problema ar fi în România, unde construirea unui tronson de vreo 250 de km pare imposibilă. Decizia se va lua în 2014. Aproape că aș paria pe excluderea noastră și devierea traseului pe la Niș (Serbia), câtă vreme există deja o autostradă între Belgrad și Salonic. Lumea nu are vreme de pierdut să aștepte trezirea noastră din nesimțire. Oportunitățile dispar chiar înainte chiar înainte ca noi să reacționăm. Cine o fi de vină?
Ștefan RADU