Ce mai face Poliția din Bacău?

Se fac bilanțuri, rapoarte de activitate, se discută despre Poliție. În mod normal, fiecare trebuie să vorbească, să laude, să critice după experiența sau documentarea personală. Așadar, ce cred eu despre Poliția Bacău, în anul 2013? Păi toată stima că se descurcă și funcționează pe finanțarea jenantă pe care o au.

Polițiștii băcăuani tac, înghit și, în general își văd de treabă. Cu excepția liderului lor de sindicat, care a cam umblat cu cioara electorală vopsită. Să mă contrazică doar cine are argumente și exemple. Eu, când i-am solicitat, și-au făcut treaba. Cei de la secția din zona de Sud a orașului ajung mai repede ca pompierii la solicitări. Și am avut câteva, pentru că la parter am un bordel în care „locatarii” fumează, beau și se încaieră cu urlete și izbituri incredibile, ce durează de obicei între cinci și zece ore. Sincer, cred că până la urmă își vor lua gâtul reciproc. La orice oră am sunat, echipajul a ajuns în cel mult zece minute, ceea ce e mai mult decât convenabil. Și cazurile grave au soluții, semn că se lucrează profesionist. Asasinii lui Damian au fost identificați tocmai prin Ucraina, dar mai sunt și alte exemple.

Poliția Rutieră își vede de treabă, s-au schimbat generațiile, s-a dus vremea abuzurilor. Niciun șofer amendat nu e mulțumit, asta e clar, dar nu te mai oprește nimeni ca să-ți caute nod în papură. Ceea ce e ok! „Planul de amenzi” mi se pare o simplă poveste, dacă ar vrea cu adevărat, agenții ar da zilnic mii de sancțiuni, la cum se circulă în orașe. De fapt, cred că s-ar putea apăsa pedala asta, că orice amendă e dureroasă, dar educativă, taman alaltăieri am plătit una uitată neachitată de vreo trei ani. Adică mi-ar plăcea să văd o acțiune dură de combatere a nesimțirii, să fie „raziați” într-o zi toți ăia care blochează căile de acces, parchează pe zebră, pe spațiul verde, traversează aiurea, dublează, triplează, întorc pe linia continuă. Pun pariu că trei sferturi dintre taximetriști și șoferii de pe jeepuri ar rămâne fără permise în 24 de ore.

Suntem, pe bună dreptate, din ce în ce mai exigenți cu polițiștii. Le cerem promptitudine, corectitudine, inițiativă, inventivitate, forță. Totul, pe bani puțini. Ne plângem că plătim impozite, fără să ne dăm seama că polițistul din fața noastră nu trăiește cu aer, mașina lui are nevoie de benzină. Pot părea uneori caraghioși că n-au telefoane de serviciu și sunt zgârciți cu minutele personale, dar așa e la bugetari. „Renumerație mică, după buget” a rămas o vorbă de actualitate într-o țară săracă, dar cu pretenții.

Mă puteți citi și pe blog.