CE MAI FACI? „Sper în realizarea unor expoziții permanente de valoare națională”

• afirmă Nicolae Barabaș, doctor în științe biologice

– Am avut prilejul să vă cunosc în 1966, cînd lua ființă Muzeul de Științele Naturii din Bacău. Ce puteți spune astăzi despre specialistul care de circa 20 de ani conduce această instituție?

– Că m-a pasionat munca de cercetare. Am insistat, îndeosebi, pe teme vizînd zona Moldovei – lunca Prutului, valea Bistriței și porțiuni din valea Siretului, bazinul Trotușului și împrejurimile orașelor Bacău, Roman și Piatra Neamț. Singur sau în colaborare, am realizat și publicat o serie de lucrări din domeniul botanicii (studii, articole, note științifice, recenzii). Important mi se pare și că am reușit să adun în jurul meu un număr însemnat de colaboratori.

– Puteți menționa cîteva direcții de cercetare care să fi oferit un material mai bogat în urma studiilor efectuate?

– În primul rînd, cercetarea floristică și fitogeografică prin care am descoperit și menționat 19 specii noi de angiosperme din flora țării, peste 190 de specii noi din flora Moldovei și unele specii foarte rare; cercetările fitocenologice, ecologice și de cartare a vegetației în unele zone, încheiate cu propuneri pentru o mai eficientă exploatare a vegetației, ocrotirea naturii la unele tipuri de fitogenoze. Aș mai aminti studiul floristic și al fitocenozelor din rezervații în vederea cunoașterii și ocrotirii genofondului vegetal și pentru păstrarea echilibrului ecologic din aceste ecosisteme deosebite (codrul secular Runc, parcul dendrologic Hemeiuși, nisipurile de la Hanu Conachi – județul Galați, codrul secular Slătioara – județul Suceava, Munții Nemira etc.)

– Revenind la ideea stimulării interesului pentru cercetare, cîți dintre lucrătorii muzeului dețin astăzi titluri științifice?

– Avem cinci doctori și 13 doctoranzi.

– Însuși directorul Muzeului de Științele Naturii „Ion Borcea” deține titlul de doctor în științe biologice al Universității București, din 1978. Un specialist care nu s-a îndepărtat totuși de munca la catedră și este profesor universitar la Universitatea Bacău. Ce disciplină predați?

– Anatomia și morfologia plantelor. Sistematica plantelor.

Fitocenologie.

– Una dintre preocupările instituției pe care o conduceți a fost formarea de colecții și valorificarea lor științifică prin expoziții. Enumerați cîteva din expozițiile mai deosebite ale ultimilor ani.

– „Povestea pîinii” (1998), „Plante în cultul creștin” (1999), expoziția permanentă de la Casa memorială „Ion Borcea” de la Racova (1999), „Povestea sării” (2000), expoziția temporară de reptile vii de la Vivariu (2002), „Povestea zahărului și a ciocolatei” (2003). Expozițiile în sine nu sînt doar o prezentare de materiale științifice – fotografii, scheme etc. Ne folosim de acestea pentru a sublinia idei, așa cum, de exemplu, am subliniat ideea că plantele au făurit pagini importante de istorie.

– Ce înseamnă pentru muzeografii băcăuani localul nou a cărui piatră de temelie a fost pusă în 1992?

– Foarte mult. Posibilități de lucru în laboratoare și depozite moderne. Realizarea, fără sentimentul umilinței al condițiilor precare, unor legături mai strînse și durabile, naționale și internaționale în plan științific. De asemenea, ceea ce ne-am dorit dintotdeauna: șansa de a organiza o expoziție permanentă cu o tematică modernă și la standarde internaționale.

– La ce vă gîndiți, ca biolog și muzeograf, pentru perspectiva cea mai apropiată?

– Îmi doresc ca zona bazinului mijlociu al Siretului să fie cît mai bine studiată din punct de vedere al biodiversității pentru a se putea lua măsuri eficiente de ocrotire a ei. Ca muzeograf, sper în realizarea unor unități muzeale de referință în țara noastră și a unor expoziții permanente de valoare națională în noul local. (A consemnat Măndica MARDARE)