Femeile sînt adunate în cerc. Vorbesc încet, de teamă să nu le audă cineva, deși știu foarte bine ce vor. Au plecat cu noaptea în cap de acasă și au venit la Primăria din Agăș, în speranța că îl vor prinde pe președintele Iliescu, să își spună păsul. „Pe noi nu ne ascultă nimeni. Am încercat să vorbim cu primarul din Agăș, dar ne-a dat afară pe ușă și ne-a înjurat. La noi, la Șugura, e jale. Dar nimeni nu vrea să ne ajute. Sîntem disperați, nu mai știm încotro să ne îndreptăm”, spun femeile. Sînt tinere, dar și bătrîne, și fiecare poartă cu ea o poveste. Își pun speranța că, dacă îi vor împărtăși președintelui necazurile lor, lucrurile se vor rezolva. Pînă cînd una, mai bătrînă, le aduce cu picioarele pe pămînt: „Nu vine domnul Iliescu la noi. Dacă vine, se duce pe deal, la vile, că ăia îs din același partid cu el, că doar n-are nevoie să asculte necazurile oamenilor”.
Valea Șugurei arată ca după bombardament
Casele de pe Valea Șugurei sînt înșirate de o parte și de alta a pîrîiașului cu același nume. În total, aproximativ 50 de locuințe, care se întînd pînă sus, în munte. Acum o lună, pîrîul s-a transformat, însă, într-un torent ucigaș. A venit din munte cu bușteni și aluviuni și cu un debit de zeci de ori mai mare decît în mod obișnuit. A rupt garduri și porți, a luat case și oameni. Cu greu s-au putut salva doi bărbați din apele învolburate. La Șugura, dezastrul e mai prezent ca oriunde pe Valea Muntelui. Pentru că aici, spun oamenii, dar o demonstrează și realitatea, nu a călcat picior de jandarm sau pompier, dar nici utilaje. Drumul pe care sătenii obișnuiau să circule, spre șoseaua principală, e rupt de ape. Acum două zile, a fost înmormîntarea unei femei de 36 de ani. De la casa ei, pînă la cimitir, nu există cale de acces. „Au dus-o cîțiva băieți, pe brațe, apoi s-a făcut un fel de plută pe apă. A așteptat-o o căruță, pe malul pe care se mai poate circula. Preotul nu a putut să o ia prin apă, a mers pe sus, pe dealuri, prin fîneață”, povestesc sătenii. Peste 300 de oameni din cortegiu au însoțit-o pe decedată, pe unde au apucat: prin apă, sau peste dealuri.
Acum trei săptămîni, o bătrînă a fost dusă la cimitir, prin grădinile oamenilor, pentru că nici măcar prin apă nu se putea trece. „La Agăș, pe Camenca sau pe Sarca s-a mai trecut, s-au dus cei de la primărie să vadă ce se întîmplă. Dar aici, la noi, nu vine nimeni. Nu interesează pe nimeni că sîntem aproape 60 de case, care nu avem o cale de acces. Acuși trebuie să plece copiii la școală, pe unde o să treacă?”, se întreabă Costică Moghioș.
Familiile Vasile și Petru Negruțoiu, părinți și copii, au fost și ele lovite de furia apei. Pîrîul Șugura a mîncat malul de lîngă casă, pe o înălțime de aproximativ doi metri. Gospodăria pare acum suspendată pe un vîrf de deal, iar o anexă stă gata să se prăvălească pe malul de pămînt. Apa le-a luat garduri, animale, două grajduri și le-a întrerupt legătură cu lumea, după ce a distrus puntea din fața casei. „Malul trebuie repede consolidat, altfel, cine știe ce nenorocire se poate întîmpla. Am fost la primărie, ne-au promis utilaje, dar cine a văzut ceva? Primarul ne-a tot spus că noi nu sîntem așa tare afectați ca alții și să mai avem răbdare. Să avem răbdare să ne ducem cu toții în apă?”, se întreabă Luminița Negruțoiu, femeia tînără din gospodărie. Alături, la Anton Țuvec, casa este mîncată de torent. O scîndură aruncată peste apă este, pentru cele trei familii, singura șansă de a ajunge la calea de acces spre sat.
Pe malul celălalt, familia Acăroaie nu își revine nici după o lună de la dezastru. Apa a rupt și aici malul, a luat gardul, a răsturnat poarta masivă, din lemn. A luat un șopron, resturile dintr-o bucătărie de vară le-a băgat în casa cea nouă, pe care a umplut-o de mîl și pietre. A distrus toată mobila din casă, a luat frigiderul și televizorul. Prin geamurile deschise, urmele de mîl stau mărturie că apa a depășit un metru, în interiorul locuinței. În mijlocul camerelor, cîteva lucruri sînt puse la uscat, iar în mormanul de pămînt adus de torent lîngă casă se văd picioare de scaune, o lustră și resturi de la lucrurile din casă. Pe afară, construcția e mîncată de apă. „Am scos mîlul cu căruța din casă. Dar totul e ud, mîlul e lipit pe pereți. Am spălat pereții cu detergent, dar tot degeaba. În fața casei, drumul era blocat, l-am făcut noi, cu mîinile, că nimeni nu a venit să vadă cum e aici. Am fost la primărie, ne-au promis ciment și bolțari, dar nu ne-au dat nimic. Fără un utilaj, nici pînă în primăvară nu reușim să scoatem noroiul din curte! Ajutoare? Da, am luat făină, zahăr, niște apă minerală… Dar noi avem nevoie de materiale”, spune Carmen Acăroaie. Singurul lucru care s-a făcut pînă acum, spune femeia, este că cei de la Electrica au venit și i-au schimbat contorul de lumină. Dar a durat cîteva zile, pînă s-a întîmplat minunea. „Soțul meu s-a urcat el pe stîlpi și a pus firele”, completează Luminița Neguțoiu. De altfel, pe Valea Șugurei, doar cîteva case sînt alimentate la rețeaua de electricitate. Peste 40 de locuințe stau, de aproape o lună, fără curent electric în gospodării.
„Am dat cu aghiazmă și apa se retrăgea”
Paraschiva Costin are 74 de ani. E mică, dar iute, în ciuda vîrstei. A rămas singură, după ce i-a murit bărbatul și un fiu, iar al doilea fecior „a făcut o poznă și l-au luat. Nu mai vreau să vorbesc despre el”, spune bătrîna. După necazul cu fiul, a venit acum potopul. Apa a „furat” din pămîntul Paraschvei Costin, i-a luat o mare parte din grădină, gardul și drumul de piatră din fața porții. „A venit apa mare, cum n-am mai văzut-o niciodată. Mi-a smuls mai întîi porțile, mi-a luat gardul. O vedeam cum vine spre casă. Ce să fac eu, femeie bătrînă și singură? Drept să-ți spui, am luat niște aghiazmă și m-am dus aproape de torent. Am început să spun rugăciuni și să dau pămîntul cu aghiazmă, unde urca apa. Dumnezeu m-a ajutat: cum dădeam cu aghiazmă, cum se retrăgea puhoiul”, povestește Paraschiva Costin.
Și ea a bătut drumul la Primărie și s-a întors acasă doar cu promisiuni. „Doar niște fasole mi-a mai rămas, maică, restul mi-a luat apa tot ce am muncit. Acum trebuie să îmi cumpăr singură leațuri, scîndură și pari, să-mi refac gardul. De la primărie mi-au dat o pîine și un pui mort. Nimic altceva. Primarul a zis că vine, dar nu l-a văzut nimeni”, spune Paraschiva Costin. Deasupra malului surpat, femeia a lăsat o cale de acces, prin fața casei ei, singurul loc prin care oamenii pot trece, dinspre sat, spre gospodăriile lor. Paraschiva Costin nu mai are nici fîntînă, că i-a luat-o apa, și, în fiecare dimineață coboară, pe pietrele pe care le-a clădit ea lîngă mal, pînă la pîrîul Șugura, unde se spală. „Mi-am făcut eu drumul ăsta de piatră, dar trebuie refăcut drumul cel bun. Or să mă găsească într-o zi, moartă în casă”, spune bătrîna.
Muncitorii de la lumină l-au salvat
Costică Moghioroș, 50 de ani, spune, pe bună dreptate, că s-a născut a doua oară. A fost la un pas să-și găsească sfîrșitul în apele înfuriate ale Șugurei. „Am văzut că vine apa mare și m-am dus pe mal, să strîng niște găini. Atunci s-a surpat malul și m-a luat apa. Noroc că în zonă lucrau niște muncitori de la lumină. M-au văzut, au venit repede și mi-au aruncat o funie. M-am legat și ei m-au tras și m-au salvat”, spune Costică Moghioroș. Familia nu a scăpat, însă, fără victime. Cînd și-a dat seama că potopul amenință casa, Costică Moghioroș a intrat mai întîi în casă, unde se afla mama lui, pe care a dus-o sus, pe un deal. „S-a speriat tare. Din cauza fricii, după trei zile a murit. Nici nu aveam pe unde să o ducem la cimitir. Am acoperit-o cu un sac și, pe năsălie, am dus-o prin fîneață la cimitir”, povestește bărbatul.
Toma Bîlbîie a avut, și el, zile. A vrut să-și salveze niște animale din ogradă, dar l-a prins apa. Oamenii i-au sărit în ajutor, dar s-au dovedit neputincioși. Șugura l-a cărat peste 600 de metri. „Noroc că au reușit să-l prindă înainte de a ajunge în Trotuș. Dacă intra acolo, nu mai ieșea”, spune soția lui Toma. Bărbatul a stat în spital, la Moinești și la Comănești, 20 de zile. „Are șase coaste rupte, dar și plămînii și ficatul afectate. Tușeșete de nu mai știe ce e cu el. A stat atît de mult sub apă! Și acum e vînăt tot. Dar să scrieți, acolo, la ziar, că este o minciună cu medicamentele astea compensate cu 90%. M-am dus să-i iau medicamente și am dat 750.000 de lei pe ele, că nu au vrut să-mi dea compensat, deși e pensionar”, spune Maria Bîlbîie.
Oamenii îl acuză pe primar
Oamenii de pe Șugura sînt supărați tare pe autoritățile locale. Valea lor se împarte între două localități, Agăș și Brusturoasa, și ei susțin că nimeni nu a vrut să îi bage în seamă. Sătenii aduc acuze serioase mai ales la adresa primarului din Agăș, Toma Spoială, despre care spun că i-a dat afară din primărie, le-a vorbit urît și și-a băut joc de ei. „M-am dus și am luat apă minerală. Ne-a dat două sticle și mi-a zis să le iau, să le beau cu vin. În necazul ăsta în care sîntem, cum mai poate să își bată și joc de noi, după ce că nici nu ne ajută?”, se întreabă Natalia Lungu, căreia torentul i-a luat toată grădina de zarzavat. Unii oameni vorbesc chiar despre faptul că tirurile cu ajutoare au fost mai întîi „vămuite” de oamenii din Primăria Agăș, care au luat ce era mai valoros și abia apoi au fost anunțați sătenii. De altfel, o parte dintre cei nemulțumiți i-au spus chiar președintelui Iliescu că primarul i-a alungat din primărie și că le-a vorbit urît. Sătenii s-au plîns marți la linia verde a primului ministru de necazurile pe care le au și de faptul că nu sînt ajutați.
„Nouă ne-au dat numai bulendre, multe dintre ele vechi, pe care nu le putem purta. Dar nu de haine avem noi nevoie, că le spălăm pe ale noastre. Ne-au mai scăpat ceva ulei și zahăr, dar conserve nu a văzut nimeni. Apa minerală a ajuns doar jumătate la noi, iar restul a luat calea unui bufet. A venit o mașină cu frigidere și aragaze, dar s-au oprit la Primărie și doar cîțiva oameni au primit”, spun sătenii de pe Șugura.
Ei susțin că pe valea lor a venit mai întîi un consilier local, care a trecut pe la cîteva case și l-a informat pe primar că lucrurile nu ar fi prea grave. Abia după ce oamenii, care au și după o lună molozul în case, au luat drumul primăriei s-a mai dus un consilier, care a notat cum stau lucrurile de fapt. „Drumul e rupt și nu se poate circula. Malul e mîncat și casele pot să cadă. Mîlul stă în curți, iar stîlpii de electricitate rupți nu i-a ridicat nimeni. Am spus la primărie, dar am fost puși pe fugă. Paznicul și femeia de serviciu au ajuns să ne alunge și ei în stradă”, susțin oamenii. Cît de amabili sînt funcționarii din Primăria Agăș, ne-am convins și noi, miercuri, cînd l-am căutat pe primarul Spoială. O domnișoară ne-a răspuns, cam din vîrful buzelor, că „primarul nu e și nu mai vine azi”, iar cînd am întrebat unde îl putem găsi, că vine președintele Iliescu, ne-a aruncat un: „survolează zona cu elicopterul”.
Toma Spoială nu a fost ieri de găsit. De la primărie ni s-a spus mai întîi că lipsește și doar la insistențele noastre am aflat că „e plecat, probabil, la București”. Primarul din Agăș s-a încăpățînat să nu răspundă nici la telefonul mobil, deși aceasta a fost toată ziua deschis. Prefectul județului, Radu Cătălin Mardare, nu crede, însă, că zecile de acuze pe care i le aduc sătenii lui Toma Spoială ar fi reale. „Am rezerve că primarul Spoială i-a dat pe oameni afară din primărie. Cît privește distribuirea ajutoarelor, sătenii sînt cei care trebuiau să vină la Primărie, pentru că nu există o armată de funcționari, care să meargă la fiecare poartă. Dacă cei mari aveau treabă, puteau să trimită și un copil să ridice un bax de apă minerală sau alte pachete”, ne-a declarat Cătălin Mardare.
Prefectul județului spune că știe despre situația de la Șugura, unde a fost personal: „Sînt probleme cu casele, dar și probleme legate de consolidarea malurilor. Utilajele încă lucrează în zonă și, cînd termină într-un loc, se mută în altul. Vor ajunge și la Șugura”, ne-a asigurat prefectul. Cît privește absența unui drum pe Valea Șugurei, Cătălin Mardare ne-a declarat că prioritară în acest moment este începerea construcției de case pentru sinistrați. „Pagubele au fost evaluate și au fost transmise la Guvern. Sumele de care avem nevoie sînt foarte mari, pentru că avem de reparat drumuri, dar și poduri și podețe”, a spus prefectul. În spatele cifrelor din statisticile oficiale rămîne, însă, drama a 60 de familii, care stau de o lună cu casele și curțile înfundate în mîl și în întuneric. (Oana ALBU, Nicoleta BICHESCU)
Lasă un răspuns