În intersecții, parcări, sensuri giratorii, pe trotuare, în jurul instituțiilor, s-a instalat haosul. Bacăul nu absoarbe densitatea de mașini din august, când ne vin italienii și spaniolii în concediu. Pe undeva, e și normal, pentru că n-ar fi în regulă să calibrăm totul și să cheltuim sume imense de bani doar pentru o perioadă scurtă din an. Soluția de combatere a istericalelor ar fi să ne comportăm civilizat.
Adică să nu blocăm „pentru doar două minute” alte mașini sau căi de acces, să nu sugrumăm circulația doar pentru că ne place să coborâm direct în magazin, piscină, instituție, casă, restaurant. Ar ajuta foarte mult și dacă „stranierii” ar face aici cum fac afară, adică ar respecta regulile banale de circulație, staționare, parcare, pentru că, iată, nesimțirea noastră plus nesimțirea lor produc dezordine și amplifică starea de draci colectivă.
Civilizația se introduce cu anasâna, pentru că oamenii sunt reticenți la nou, greoi în adaptare, leneși. Anti-orice, pe toată linia. Ne naștem biete animale needucate, dar cu o formidabilă capacitate de evoluție, pe care ne-o cultivăm numai de frică, nu de vorbă bună. Sistemul de sancțiuni s-a impus în evoluția omului ca o necesitate, și nu pentru distracția cuiva, deși, dacă ne gândim bine, Ștefan cel Mare se distra de minune vărsând din senin sânge boieresc. Pe vremuri, nu exista noțiunea de amendă, iar cei căzuți în greșeală aveau trei posibilități: ocna, ștreangul / țeapa / ghilotina / roata și loviturile de bici. Între timp, am depășit Evul Mediu, au dispărut ștreangul și biciul, fiind înlocuite cu închisoare și, respectiv, amenzi.
Mai demult, îmi parcam mașina pe interzis, sub geam, mânat de grija excesivă pentru lucrul nou. Totul a fost bine până-ntr-o dimineață, când am găsit caracatița pe roată. La fel ca alți șase-șapte vecini. Am înjurat printre dinți – „chiar pe mine m-ați găsit, chiar în zona asta, de ce nu mergeți în centru?” – am plătit și-am ținut-o minte amarnic. Ca să vezi, și vecinii mei au fost marcați, așa că vreo lună nimeni n-a mai parcat pe partea interzisă a străzii, pentru că așa se impune civilizația, cu jordia sau amenda. Nu e ca la ora de sport ori la antrenament, când greșești și ți se ordonă „50 de flotări” ori „două ture de bazin”. În societate, nu merge cu argumente, se impun amenzi. Până nu ești ars la buzunare, nu pricepi.
Chipíurile din titlu sunt ale instituțiilor care au obligația să impună comportamentul civilizat, prin amenzi. La sensul giratoriu de la „Economic” (apropo, dacă e urât nu înseamnă că e și prost!), toate ar fi cursive, traficul mai lin, dacă nu s-ar găsi mereu gherțoi care să-și lase mașinile în locuri interzise. Eu, cetățeanul fără chipíu, n-am ce să le fac și nici nu e cazul, că are cine. Teoretic.
Mă puteți citi și pe blog.
Lasă un răspuns