Profesoarei Florentina Neculau nu-i place, pentru nimic în lume, să vorbească despre ea. De o modestie rară, ea spune mereu „nu știu ce-aș putea spune despre mine. Sînt doar un simplu dascăl. Cred că alții ar trebui să vorbească despre mine”. Sfat pe care l-am ascultat și i-am rugat pe alții să vorbească despre omul Florentina Neculau.
Prima pe care am abordat-o a fost inspectorul general adjunct Livia Sibișteanu. Prinsă în vîrtejul repartizării pe post a ultimilor suplinitori calificați, aceasta s-a scuzat că nu ne poate da un răspuns detaliat, „nu pentru că nu aș vrea, dar doamna Neculau are o valoare prea mare, pentru a vorbi despre dumneaei în cîteva cuvinte”. Ceva mai puțin ocupate s-au dovedit a fi însă profesoarele Lucica Dandu, inspector cu probleme de învățămînt special și Polixenia Simion, inspector de discipline socio-umane, care, întîmplător, sînt și colege de liceu cu profesoara Florentina Neculau. „Toată admirația și respectul meu pentru capacitatea doamnei Neculau de a descoperi valori și, în același timp, de a le cultiva ajungînd în vîrful piramidei. În plus, aceeași admirație și respect pentru moralitatea ei. E un om în adevăratul sens al cuvîntului”, ne-a declarat inspectoarea Lucica Dandu.
„Am cunoscut-o pe doamna Neculau în 1990, cînd a venit la Liceul «Gheorghe Vrănceanu», pe atunci. În cei 12 ani care au trecut, s-a confirmat că e un om deosebit, care întrunește calitățile umanistului antic amendate cu cele ale umanistului modern. Este un om cu calități deosebite, manifestat atît în relațiile cu elevii, cît și cu colegii. Un cadru didactic desăvîrșit, cu o dăruire cum rar mai întîlnești. A făcut din limba latină o limbă vie, actuală. Nu se poate să spui Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu” fără să te gîndești la profesoara Neculau. Cred că nu ar fi rău deloc dacă la Colegiul «Vrănceanu» s-ar înființa o clasă de limbi clasice”, spune Polixenia Simion, inspector de discipline socio-umane. (Eduard CUCU)
Lasă un răspuns