• pentru că a ieșit șefă de promoție și a luat toate premiile pe care le putea cîștiga un elev, Laura Topliceanu a obținut, în urma unui concurs, o bursă care îi permite să studieze oriunde în lume • ea a renunțat la Oxford sau Sorbona și a ales să studieze într-un oraș din Germania, situat la 60 de kilometri de orașul Hof, unde locuiesc părinții ei • pentru meritele deosebite la învățătură, Laura Topliceanu a devenit membru al Societății de Fizică din Germania
Oriunde te duci în lumea asta mare, cînd spui că ești român, unii, și nu puțini, se cam uită cu neîncredere la tine. Imaginea țării noastre peste granițe e șifonată rău din cauza hoților, a cerșetorilor și a corupților noștri. Asta este realitatea, fie că ne place sau nu. Cazurile cînd românii onorează prin ceea ce fac nația lor sînt destul de puține și cele mai dese situații de acest gen au drept suport învățătura. Un caz de acest gen am cunoscut absolut din întîmplare: o tînără din Bacău, stabilită cu părinții în Germania, s-a acoperit de glorie. Numele ei este Laura Topliceanu. Tînăra este necunoscută aici, însă universitățile și marile firme nemțești se întrec în a-i prezenta oferte care mai de care mai tentante.
Fetița de aur
Laura Topliceanu a plecat din România în 1990, la aproximativ un an de la revoluție. Tatăl ei, Radu Topliceanu, era plecat de vreo cîțiva ani în Germania cu un contract de muncă și, după ce a revenit în țară, la puțin timp după căderea regimului comunist, s-a decis să-și ea cu el și familia. Laura era atunci în clasa a treia. „Clasa întîi și a doua am făcut-o la Școala 18. După ce am plecat, m-am înscris la o școală de acolo și am început practic să învăț în Germania din clasa a III-a. Apoi a urmat liceul, care are 13 clase, adică cu un an mai mult decît se face în România”, ne-a rezumat tînăra rapid care au fost începuturile vieții ei în Germania. După cum și-a prezentat inițial Laura parcursul prin școală, am fost tentat să cred că nu-i nimic deosebit, însă rezultatele ei la învățătură sînt de-a dreptul excepționale. Meritele ei au fost recunoscute și de nemți, care s-au trezit puși cu botul pe labe de o elevă din România, care le-a dat clasă la mii de elevi de valoare din Germania.
Soții Radu și Isabela Topliceanu locuiesc în orașul Hof, situat în nordul landului Bavaria, cel mai mare ca întindere din Germania. Probabil nici ei n-au crezut la început că, români fiind, stabiliți în Germania, vor deveni atît de cunoscuți acolo. Lucrul acesta s-a întîmplat, în principal, datorită rezultatelor excepționale ale fiicei lor. Laura a ieșit în vara acestui an șefă de promoție la liceul la care a învățat, cu note maxime. Pentru acest motiv, ea a fost propusă de un consiliu de profesori să participe la un concurs pentru o bursă. Bursă care-i permite Laurei să studieze oriunde dorește în lume. Aceasta este acordată de landul Bayern celor mai dotați copii din Germania, însă nu oricum. „Poți să ai note extrem de bune, dacă nu te recomandă acel consiliu, nu poți participa”, ne-a explicat Laura. Ei bine, Laura a participat la acel test și, dintre toți elevii supradotați, a fost singura care a înșfăcat bursa. În acel moment, toată presa germană și-a îndreptat ochii spre tînăra din România care a reușit să pună mîna pe cea mai rîvnită bursă. Ziarele s-au înghesuit să prezinte povestea fetei care, cu 12 ani în urmă, ajungea în Germania fără să știe să spună un cuvînt în nemțește.
Acordarea bursei a fost recunoașterea definitivă a valorii Laurei. Însă pînă la terminarea liceului și la cîștigarea acelei burse, fata plecată din Bacău a mai repurtat și alte succese. Pentru că a avut rezultate excepționale la fizică, Laura a devenit membru al Societății de Fizică din Germania. A obținut de asemenea o bursă de Internet. „E vorba de o comunitate restrînsă de persoane care, prin Internet, au dreptul să-și aleagă orice loc din lume să studieze și să facă practică într-un anumit domeniu. Chiar dacă eu, de exemplu, am ales să învăț în Germania, pot alege să fac practică cînd doresc, în orice țară. Pentru asta pot apela la acest club, în care nu are acces oricine”, ne-a explicat ea. Cu o modestie pe care doar la oamenii educați o găsești, Laura ne-a mai explicat că a luat și marele premiu la o olimpiadă de engleză-franceză desfășurată în landul de care aparține, și un prim loc la un concurs de limba germană. Ea mai obținut și premiul întîi la un concurs de muzică de cameră, interpretînd cîteva piese la pian.
Va studia dreptul în Germania
Prin bursa pe care a obținut-o, Laura Topliceanu va beneficia lunar de 500 de euro și de posibilitatea să învețe la orice universitate din lume. Ea a renunțat la Oxford, Sorbona sau la vreo altă universitate din Statele Unite și va studia dreptul într-un oraș din Germania, situat la circa 60 de kilometri de orașul Hof, unde locuiesc în prezent soții Topliceanu. „Puteam să plec oriunde, însă eu intenționez să rămîn în Germania. Vreau să urmez dreptul și, ca o a doua specializare, dreptul economic. Așa că nu văd rostul să plec în altă țară, să învăț dreptul de acolo și să mă întorc apoi în Germania, unde legile sînt altele”, ne-a explicat tînăra din Bacău.
Laura ne-a explicat că la testul pe care l-a susținut pentru obținerea bursei șansele de reușită sînt extrem de mici tocmai datorită modului de verificare a candidaților. „Poți să fii foarte bine pregătit și să nu iei testul, pentru că nu e vorba doar de materia din carte, ci, mai curînd, testul grilă verifică cultura generală și rapiditatea de reacție”, susține cea care a izbutit să obțină, pînă la urmă, bursa. Laura Topliceanu a susținut examene la cinci materii, dintre care patru erau de bază și una la alegere. „Eu am dat concurs la germană, fizică, engleză și etică, și am optat, suplimentar, la istorie. Am luat zece la engleză și istorie, iar restul materiilor nouă”, ne-a spus ea.
Pentru că vrea să devină magistrat și va fi nevoită să judece anumite procese, Laura Topliceanu este nevoită să devină cetățean german. Așa că una dintre prioritățile ei de moment este să capete cetățenia germană. Acest demers a ridicat însă numeroase probleme, care au lăsat-o pe tînără cu un gust amar. Necazurile au venit, evident, tot din partea românilor. „Eu am cerut încă din august 2001 autorităților din România să renunț la cetățenie. Nemții mi-au dat răspuns în cîteva zile, că pot căpăta cetățenie, însă de la români n-am mai primit nimic. De fiecare dată mi se promite că se rezolvă, însă nici pînă azi problema nu este încheiată”, ne-a explicat Laura.
Ajunsesem să vindem ouă la Filarmonică ca să ne luăm salariul
Deși trăiesc de mai bine de un deceniu în Germania, soții Isabela și Radu Topliceanu au sufletul tot acasă. Nu la țara în sine, pentru că sînt oripilați de sărăcia și neregulile din societatea românească de astăzi, cît la familie. „În fiecare an am venit acasă în perioada de vară. Pînă acum veneam și la părinții mei și la ai soțului. Acum a rămas doar soacra mea și venim cu mare dor acasă. Din păcate, cînd se apropie sfîrșitul concediului, nu știm cum să plecăm mai repede”, ne-a explicat Isabela Topliceanu ce simte cînd vine în România. Cel mai tare o deranjează faptul că, atunci cînd vine în țară, nu își poate rezolva probleme curente ca orice cetățean normal. Mereu se văd obligați să apeleze la cunoștințe și relații, lucru care li se pare nefiresc, după ce în Germania respectul față de cetățean este la loc de frunte.
Isabela Topliceanu este profesoră de pian, iar soțul ei este violonist. Spun că muncesc pe rupte, nu sînt în Germania niște oameni bogați, dar trăiesc decent, iar munca le este recunoscută, atît financiar, cît și profesional. S-au hotărît să plece pentru că aici, înainte și imediat după revoluție, o duceau relativ greu. Convingerea lor este că, dacă ar fi rămas, ar fi făcut parte din pătura de jos. „La Filarmonică ajunsesem să vindem ouă, ca să ne scoatem salariile. Sau făcusem videotecă și dădeam filme cu Bruce Lee. Trei luni la rînd nu ne-am luat salariile și atunci m-am hotărît să plec”, își deapănă amintirile triste Radu Topliceanu.
Adulții nu au obținut decît statut de rezidenți în Germania, însă chiar și acesta le conferă drepturi egale cu orice alt cetățean german. Doar că nu pot să voteze. Prieteni în Bacău nu prea mai au, decît foarte puțini. Laura nici atît, pentru că atunci cînd a plecat era destul de mică. (Eduard ADAM)
Lasă un răspuns