Boxul este unul dintre cele mai nobile sporturi de contact. Majoritatea campionilor au fost cândva tineri din medii mai puțin favorizate, cu povești de viață ceva mai triste, iar ambiția și foamea de succes i-a împins în ringul de box, iar în sporturile de contact cel care nu are nimic de pierdut este adesea cel mai periculos.
În acest articol îți prezint un top al celor mai buni români care au scris istorie în acest sport. Sigur pe mulți dintre ei i-ai urmărit la televizor în zilele lor de glorie, iar acum ți-i vei aduce aminte cu plăcere.
Marian Simion
Marian Simion este o legendă a boxului românesc, fiind născut la 14 septembrie 1975 în București. De mic copil umbla prin sălile de box, astfel că alegerea acestui sport a fost o decizie care a venit în mod natural.
În 1996 a luat medalia de bronz la categoria semimijlocie la Jocurile Olimpice de la Atlanta, Jocuri Olimpice care in 2024 se desfasoara la Paris, iar daca vrei sa plasezi pronosticuri pe orice sport din cadrul lor, atunci în acest articol găsești bonusuri fără depunere care îți vor permite să pariezi fără riscuri financiare.
La 4 ani distanță, la Jocurile Olimpice de la Sydney a făcut o performanță și mai bună, cucerind medalia de argint după ce a urcat puțin în categorie, luptând la mijlocie mică.
Singura medalie de aur pe care o are în palmares a fost dobândită la Campionatele Mondiale de la Houston, ediția 1999, când a luptat la categoria mijlocie mică.
La 20 decembrie 1999 el a fost invitat de onoare la Dineul Mileniului, eveniment organizat de Majestatea Sa Regele Mihai I, iar un an mai târziu, Simion a primit Ordinul Național Serviciul Credincios, în grad de cavaler. Mai are un frate, pe Dorel Simion, și el fiind fost boxer.
Lucian Bute
Născut în 1980 la Pechea în județul Galați, Lucian Bute a dobândit de mic copil o pasiune pentru box. Abia în anul 2003 însă a făcut pasul la profesioniști, el semnând atunci un contract cu Interbox, un club canadian care era în căutare de tinere talente.
Ca amator, el a reușit să câștige bronzul la Mondialul din Houston din 1999 și doi ani mai târziu a câștigat și medalia Francofoniei, lucru care l-a propulsat în atenția Interbox.
În 2007, Lucian reușește să cucerească titlul IBF, după ce a trecut de Berrio printr-un KO în runda a 11-a. Și-a apărat de mai multe ori titlul la categoria IBF la supermijlocie, însă din motive greu de înțeles, Lucian a acceptat să-și apere titlul contra lui Froch în Anglia, la Froch acasă, iar meciul s-a terminat catastrofal pentru român, fiind făcut KO.
De atunci au mai urmat doar 2 victorii și alte 4 înfrângeri care i-au pus capăt carierei de profesionist, înregistrând un record de 32-5, dintre care 25 de KO-uri.
Francisc Vastag
Francisc Vastag este considerat de unii specialiști drept cel mai mare pugilist român, deși acest aspect este discutabil.
A descoperit boxul la clubul local CSM Reșița, sub îndrumarea antrenorului Vasile Bala. A trecut apoi și pe la Dinamo, dar și pe la Farul Constanța. Primul succes l-a obținut la Broendbey în 1987 când a devenit campion mondial la juniori.
În 1988, la Havana, cucerea aurul mondial tot la probele de juniori. Când a făcut pasul spre boxul de seniori succesul nu a întârziat să apară, pentru că stilul său inconfundabil i-a adus 3 titluri de campion mondial, la Moscova în 1989, la Tampere în 1993 și la Berlin, doi ani mai târziu. Mai are și o medalie de bronz adjudecată la Sydney în 1991.
În ceea ce privește Campionatele Europene, are și aici două medalii de aur, la Bursa în 1993 și la Vejle, 3 ani mai târziu.
În anul 2000, Francisc a avut onoarea de a fi numit antrenor principal al lotului României de box. Tot în același an a primit distincția de Maestru Emerit al Sportului și a primit Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de cavaler.
Leonard Doroftei
Născut în Ploiești, Doroftei a început să practice boxul la doar 14 ani la Prahova Ploiești, iar în perioada 1986-1988 a cucerit de trei ori la rând titlul național la juniori.
La seniori are în palmares două medalii olimpice de bronz, la Barcelona în 1992 și la Atlanta 4 ani mai târziu.
A obținut centura WBC la semiușoară în 1999, dar a mai avut și centura WBA la semiușoară pe care a vacantat-o.
Ultimul meci din carieră, după care nu și-a mai revenit, a fost contra lui Arturo Gatti în 24.07.2004, pierzând printr-un KO dureros și centura WBC la categoria ușoară. Palmaresul său este de 22 de victorii, 1 înfrângere și un rezultat de egalitate.
Mihai Leu
Mihai Leu și-a făcut renumele de boxer mai întâi în Germania, unde a dobândit centura WBO la categoria mijlocie în anul 1997.
Este un caz rar de pugilist român care s-a retras neînvins din acest sport, având un palmares curat de 28 de victorii din tot atâtea meciuri, cu 10 KO-uri în tot acest timp.
A luptat preponderent în Germania și Austria, țări care i-au oferit infrastructura necesară pentru a performa în acest sport.
Lasă un răspuns