Dr. ing. Florin ACATRINEI
Producător pomi altoiţi
www.pomaltoi.ro
Prunul este specia pomicolă care a fost şi este încă cea mai iubită de români. Acest lucru este uşor demonstrat de ponderea pe care o deţinea din totalul pomilor pe ţară: de 88% în 1905, de 66% în 1960 şi de 48 % din suprafaţa cu pomi fructiferi la Recesământul Agricol din 2010.
De ce aşa iubit? Credem că din cauza renumitei ţuici obţinute din aceste fructe. Adevărul este că ţuica de prune utilizată raţional are un important rol circulator, vasodilatator, conţine importante săruri minerale, vine cu aport energetic, are efect antidepresiv şi crează bună dispoziţie. Dar şi prunele sunt fructe foarte valoroase alimentar, terapeutic şi economic. În trecut se făceau o serie întreagă de preparate culinare. Majunul şi prunele ucate erau nelipsite din orice gospodărie ţărănescă. Importanţa economică a prunului este în revenire.
Dar pentru a răspunde cerinţelor de producţie şi de valorificare a fructelor, din multitudinea de soiuri care se înmulţesc la ora actuală în România şi Europa, trebuie să alegem pe cele mai bune, adaptate zonei. În plantaţiile mari se aleg de obicei 3-4 soiuri. În plantaţiile familiare, pentru a răspunde nevoii de consum a familiei, prunul trebuie să cuprindă un număr de 6-7 soiuri care să acopere o perioadă cât mai lungă cu fructe proaspete. Sunt recomandate soiurile cu destinaţie mixtă a fructelor, care sunt bune atât pentru consumul în stare proaspătă cât şi suficient de dulci ca să fie utilizate la prelucrare.
Cercetările româneşti în ameliorarea soiurilor de prun au avut ca bază de plecare cele 3 soiuri tradiţionale româneşti: Vinete româneşti, Grase româneşti şi Tuleu gras, care deţineau şi la nivelul anului 1979, peste 41 % din totalul de pruni cultivaţi. Soiul Vinete româneşti este cunoscut în zona Moldovei sub denumirea de Pierje, iar soiul Grase româneşti este cunoscut denumirea de Goldane.
Populaţia rurală ştie că pierjele sunt alungite, se desfac de pe sâmbure, au culoarea vânătă şi sunt bune pentru majun. În schimb, goldanele sunt rotunde, nu se desfac de pe sâmbure, sunt foarte dulci şi sunt bune pentru ţuică.
Soiul Tuleu gras în Moldova nu a fost prea răspândit, dar este unul dintre cele mai bune soiuri sub aspectul calităţii gustative a fructelor, care sunt mai mari ca la celelelte două soiuri româneşti, se desface de pe sâmbure şi se maturează la mijlocul lunii august. A stat la baza creării noilor soiuri româneşti, care au calităţi foarte bune. Aceste trei soiuri vechi încă sunt căutate de consumatori pentru calităţile lor deosebite şi mai sunt înmulţite în pepiniere.
Sortimentul de prun, promovat actualmente, cuprinde soiuri noi care au ca genitori cele trei soiuri româneşti, dar sunt şi soiuri introduse din străinătate care de cele mai multe ori sunt mai productive dar nu ajung la însuşirile gustative ale soiurilor româneşti.
Soiul românesc Centenar este foarte înmulţit în ultimul timp şi are ca genitor soiul Tuleu gras. Pomul creşte moderat ca vigoare şi formează o coroană globuloasă. Rodeşte pe buchete şi dă producţii mari (20-25 t/Ha) . Fructul este mare (40-45 g), invers-ovoidal şi de culoare albastră, cu pruină cenuşie. Pulpa este neaderentă, alb-verzuie şi cu un gust echilibrat. Maturarea fructelor are loc la începutul lunii august.
Soiul Carpatin are aceeaşi provenienţă ca soiul Centenar. Pomul are o vigoare mijlocie şi un schelet puternic, garnisit uniform, cu buchete şi ramuri mijlocii. Fructul este de mărime medie-supramijlocie, sferic alungit, albastru închis, acoperit cu o pruină cenuşie. Pulpa este neaderentă, galben-verzuie, cu un gust echilibrat. Maturarea fructelor are loc la sfârşit de iulie început de august.
Foarte apreciat este şi soiul Ialomiţa, ca cel mai timpuriu soi cu fructe de calitate şi productiv. Fructul este sferic uşor asimetric, greutatea de 35-40 g, culoarea vânătă închis, acoperit cu multă pruină cenuşie. Perioada de maturare este 20-25 iulie.
Soiul Tuleu timpuriu provine tot din soiul Tuleu gras. Are fructul mijlociu ca mărime (40-45 g), ovoid şi colorat în vânăt-violaceu, cu pruină albastră. Pulpa este neaderentă, dulce şi plăcut acidulată. Maturarea fructelor este între 25 iulie-5 august.
Din soiul Grase româneşti a fost creat soiul Gras ameliorat, cu fructe mijlocii spre mari, sferice, de culare vânăt-roşcată, cu o pruină groasă, violacee. Pulpa este neaderentă, galben-verzuie, dulce, slab acidulată şi cu aromă fină. Maturarea fructelor are loc în prima jumătate a lunii septembrie.
Soiul Record are fructe mari, destinate mai mult consumului în stare proaspătă, cu maturare la începutul lunii septembrie.
Dintre soiurile introduse din străinătate se menţin la înmulţire soiurile Anna Spath, Stanley, Valor.
Soiul Anna Spath are fructul sferic, colorat în vânăt- maroniu, acoperit cu o pruina fina, Pomul de vigoare mijlocie, rodeşte bine şi are perioada de maturare 5-10 septembrie. A fost foarte înmulţit în anii 1960.
Foarte înmulţit rămâne soiul Stanley, care este foarte productiv, autofertil, fructele având destinaţie mixtă (consum în stare proaspătă şi prelucrare)
Soiul Valor este de vigoare redusă, fructele sunt mai mari ca la Stanley, dar are destinaţie mai mult de masă. Ambele soiuri se maturează la începutul lunii septembrie.
IONITA a zis
Buna seara ,doresc sa plantez in aceasta toamna 50 de puieti de pomi fructiferi din care 30 de pruni .Ce soi se preteaza pentru zona de deal (Provita de jos) jud Prahova SI CUM POT SA VA CONTACTEZ IN VEDEREA ACHIZITIONARII A 30DE BUCATI ? FLORIN IONITA.
iancu alexandru a zis
buna seara, as dori sa ma informati daca se poate,unde gasesc material saditor de grase romanesti.va multumesc
Valentina Uhrenciuc a zis
Era candva un soi cunoscut in zona Moldovei -Iasi- sub denumirea de Avrame-mari,dulci.Sub ce denumire se gasesc azi si daca este autofertil?Multumesc
Ion Geangu a zis
O chicat o peaja in glod.