Au urmat opt ani de școală în adevăratul sens al cuvîntului, cu educație și program de studiu care ar părea unui tînăr din ziua de astăzi un adevărat regim de detenție. „âmi primii doi ani, îmi era puțin frică. Abia așteptam să vină tata de acasă, să mai stăm de vorbă. Nu am avut ce face și, încet, m-am obișnuit cu noua viață. Primeam învoire de a ieși în oraș doar duminica, după-amiază. Ieșeam un grup de colegi, fie la cofetărie, fie la o înghețată. Nu toți elevii beneficiau de această libertate săptămînală. Celor prinși că făceau obrăznicii li se impuneau interdicții ce durau zile. Acestea presupuneau, după caz, inclusiv interzicerea dreptului de a ieși la plimbare în oraș. Cîteodată, spre exemplu, ne mai luam la harță și, dacă ne prindea pedagogul, o încurcam: adio oraș”, povestește preotul Mardare.-am obișnuit cu noua viață. Prime
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.