La nici 30 de km de Bacău se află una din cele mai vechi și mai valoaroase așezări din timpul lui Burebista. Situată pe malul stîng al Siretului, cetatea Zargidava, menționată în vestita hartă a lui Ptolemeu acum 2.000 de ani, reprezintă unul din cele mai importante puncte de interes istoric, cultural și, de ce nu, turistic, din România. Aici a fost descoperit singurul sanctuar geto-dac din Moldova, prima așezare care atestă începuturile orașului la daci, un palat al șefului militar, în fine, peste 200.000 de piese, majoritatea expuse în Muzeul de Istorie din Roman, și multe altele.
Din nefericire, cu excepția bustului marelui agronom băcăuan Ion Ionescu de la Brad, aflat la poalele dealului unde se află cetatea, nimic nu pomenește de valoarea acestui monument istoric, ajuns, de cîțiva ani, loc de pripas pentru stînile ce adăstează prin sat. Cît despre autoritățile județene și reacția lor? Nimic.
Totul a început în anul 1962, cînd istoricul Vasile Ursache, actualul Director al Muzeului de Istorie din Roman, a descoperit cetatea dacică Zargidava. Timp de 40 de ani, profesorul a săpat pentru a scoate la lumină mărturii și vestigii ale trecului. „Este prima așezare care atestă începutrile orașului la daci, dotat cu piață centrală, un sanctuar, un palat al șefului militar și o construcție deosebită privind fortificația. Am descoperit aici peste 200.000 de piese”, ne-a spus profesorul Ursache. Problemele arheologului au început după 1990, cînd, în urma goanei după împroprietărire, terenul pe care se află cetatea dacică Zargidava a trecut în posesia lui Vasile Cociorbă. „Cînd s-a reîmpărțit pămîntul, acropolea, fiind proprietate privată, a devenit, în fiecare vară, loc pentru stînă, iar noi a trebuit să negociem săpăturile pe acest teren”, a mai afirmat Vasile Ursache. Și anul trecut, lîngă sanctuar era amplasată o stînă. Anul ăsta nu se știe ce va mai fi, a susținut, necăjit, distinsul arheolog romașcan, care a concluzionat că „acest titlu de proprietate ar trebui anulat pentru ca terenul să devină domeniu public”.
Este interesant cum a făcut primarul din 1990 asemenea mișcare și pentru ce, mai ales că pămîntul din zonă, conform documentelor, a aparținut marelui agronom Ion Ionescu.
Din păcate, urmașii acestuia sunt plecați în țări străine și, conform afirmațiilor lui Ursache, „nu cred că mai este cineva să revendice pămîntul”. Așa că, atît monumentul geto-dac, cît și biserica monument-istoric, ctitorită în 1733 de Ionașcu Isăcescu, aflată la 50 de metri de cetate, au devenit bunurile unui gospodar care a primit „pămînt între șosea și Siret.” Pe Vasile Cociorvă l-am găsit în zi de sărbătoare, la biserica „Tăierea Capului Sfîntului Ioan Botezătorul”, aflată pe proprietatea lui. Amabil, a acceptat să stea de vorbă cu noi. „Am fost suprins cînd am văzut ce mi s-a dat și am conștientizat că a fost o greșeală, dar asta e. Pentru mine e o bucurie că se sapă aici și n-am de gînd să le fac probleme cercetătorilor, ne-a declarat Vasile Cociorvă. Mai mult, dacă vor veni arheologii să sape la cetate, are de gînd să-i găzduiască la el acasă. În privința retrocedării pămîntului Consiliului Local, pentru a redeveni domeniu public, Vasile Cociorvă, n-are nimic împotrivă. „Dacă mi se dă pămînt în altă parte e foarte bine și sînt gata să renunț. Mie mi-e tot una. E bine și așa, și așa”, ne lămurește el. „Dar pînă acum n-a venit nimeni să-mi facă propuneri. Nici de la comună, nici de la Bacău.”
Surprinși de lipsa de interes a autorităților și cunoscînd faptul că o proprietate privată rămîne o proprietate privată indiferent de generozitatea patronului, am căutat să discutăm cu actualul primar al comunei Negri, Alexandru Lovin . Acesta s-a arătat dispus să discute proiectul de transfer, dacă „omul e de bună credință”. Totodată, primarul are de gînd să măsoare el însuși terenul pe care l-a primit Vasile Cociorvă pentru a vedea dacă corespunde titlului de proprietate pe care acesta îl deține. Cînd va face acest lucru, încă nu e sigur, deoarece „pînă acum n-am vrut să deranjăm cercetările și ne-am propus să menținem ce este acolo”. Primul gospodar al satului știe că cetatea și împrejurimile sînt monumente istorice, dar „deocamdată nu ne-am propus o împrejmuire fiind vorba de fonduri și de un studiu pentru a vedea eficiența”. Toate aceste în condițiile în care, afirmă Alexandru Lovin, „nu-i prea loc de tranzit prin comuna noastră, și nici n-avem șosea”. Așa că potențialul obiectiv turistic de la Brad, din perspectivă oficială, se mai amînă. Iar arheologilor nu le rămîne decît să profite de bunătatea gospodarilor satului, care le îngăduie să le calce pămîntul, și să aștepte vremuri mai bune. Dacă vor veni. Dacă nu, ei trebuie să caute centre istorice vechi mai aproape de orașele mari sau mai lîngă șosea, pentru a putea spera că vor fi conservate așa cum e firesc. Pînă atunci, iubitorii istoriei și ai vestigiilor trecutului n-au decît să admire pășunile înfloritoare de pe ruinele cetății Zargidava și oile care vor veni să pască nestingherite printre cioburi și oasele înaintașilor. (C.GHERASIM)
Lasă un răspuns